Statul azi - intre 'tatuca' si 'mama vitrega'

Desi comunismul s-a dovedit a fi un concept care nu este viabil economic, social democratia incearca sa demonstreze ca un stat al asistatilor social si al ‘egalitatii de sanse’ reprezinta viitorul. Din punct de vedere social, tatuca-stat se ocupa cel mai bine de oameni si isi asuma costurile bunastarii individuale – acesta este pe scurt conceptul social-democrat. La polul opus, statul de tip liberal isi lasa membrii ‘fiecare pentru sine’ si se comporta mai degraba ca o mama vitrega cu o parte dintre indivizi. Aceasta este teoria, acum sa vedem cum stau lucrurile in practica…

Ca intotdeauna, in practica lucrurile sunt mult mai nuantate. Intre dreapta (liberalism) si stanga (social-democratie) mai exista si centru, apoi avem si extremele… Curentul liberal a imprumutat multe idei ‘de stanga’, iar social-democratia tine cont de multe dintre solutiile dreptei pentru a crea ‘averea’ pe care sa o imparta apoi catre toata lumea, in mod just. Statul protector este popular atat in tarile sarace si in curs de dezvoltare, cat si in cele mai dezvoltate economii. Este adevarat ca in tarile sarace, ceea ce se imparte este saracia – oferita catre marea masa a populatiei – in timp ce averile ajung catre o minoritate, de obicei politica. Totusi, inexistenta unei clase de mijloc puternice, precum si faptul ca asistenta din partea statului este absolut necesara pentru supravietuire unei largi paturi a populatiei, face ca abordarea respectiva sa poata fi catalogata ca stat social. In SUA, cuibul liberalismului asa cum scrie in cartile de economie – este adevarat, carti scrise in primele decenii din secolul trecut – unul din candidatii la alegerile generale din noiembrie a facut o gafa (asa a fost considerata tinand cont de voturile de care are nevoie) spunand ca 47% dintre americani sunt asistati social, asadar votantii ‘naturali’ ai celuilalt candidat. Trecand peste lipsa de abilitate a respectivului – care oricum era filmat cu o camera ascunsa, atunci cand se adresa propriilor sustinatori – trebuie sa observam ca suna cel putin ciudat o asemenea afirmatie… si totusi ea este reala: multi americani traiesc din ajutoarele diverse oferite de stat (pentru somaj, asistenta sociala, pensii de diverse tipuri, scutiri de taxe datorate unor invaliditati mai mult sau mai putin reale, ajutoare pentru categorii dezavantajate, etc) iar aceasta povara este dusa de bugetele federale si bugetul central si se materilizeaza in deficitele imense ale SUA. Chiar si cea mai mare economie, avand o clasa de mijloc foarte mobila si activa, este impovarata de sistemul social la un nivel pe care se pare ca nu poate sa si-l mai permita.

Exemplul extrem este insa Europa. Capitalismul a adus prosperitate in multe tari din Europa de Vest. Mai mult, acumularile de bogatie la nivel national au permis chiar avantul sistemelor social-democrate in Germania, tarile nordice, Franta, Italia, dar si in tarile mai putin bogate, in care partidele socialiste ori de centru-stanga au un cuvant important in alegeri. Astfel, toate tarile europene s-au deplasat incet-incet, in special in ultimii 20 de ani, catre un comportament paternalist fata de proprii cetateni. Ultima ‘reduta liberala’ a fost practic Marea Britanie sub conducerea Doamnei de Fier Margaret Thatcher. Peste tot guvernele au inchis ochii la munca nefiscalizata, au introdus pachete compensatorii generoase pentru cetateni si servicii sociale, de sanatate si educatie disponibile oricui. Aceste costuri sociale tot mai ridicate, impreuna cu evolutia demografica dezavantajoasa (cu nasteri mai putine si speranta de viata tot mai ridicata), dar si competitia tot mai acerba la nivel mondial datorata globalizarii, au pus presiune pe bugetele nationale. Unele tari si-au putut permite aceste costuri, altele nu – si cu toate acestea, au oferit in continuare beneficiile respective. Odata cu integrarea europeana si crearea zonei euro, lucrurile au devenit si mai complicate, in sensul ca tarile mai putin bogate din zona euro au fost practic obligate sa ofere pahete sociale la nivelul partenerilor lor de Uniune bogati, in timp ce veniturile din taxe pe care le-au obtinut de la cetatenii proprii au ramas scazute - de unde si deficitele bugetare si indatorarea tot mai ridicata.

Acum, este nevoie ca aceste tari sa isi reduca cu mult cheltuielile bugetare si sa creasca veniturile - ceea ce se traduce prin majorari de taxe si limitarea economiei gri - ceea ce nu mai este in linie cu viziunea social-democrata. Asadar, este timpul pentru o revenire la liberalismul timpuriu, cel in care statul se purta ca o ‘mama vitrega’ cu cetatenii sai mai putin norocosi, pentru a-i sustine pe cei care se pot descurca singuri… Crearea de bogatie la nivel national redevine o prioritate; sistemul ‘tara saraca avand cetateni bogati’ nu poate functiona pe termen lung - sau cel putin pana acum exemplele de succes sunt limitate la cateva tari nordice de dimensiuni reduse.

Un articol de Dragos Cabat, analist Efin.ro.