Posta Romana - un simbol...

Se vede treaba ca nu mai putem nici macar sa ne vindem tara, caci nimeni nu mai doreste sa ne-o cumpere! Sau cel putin nu in termenii in care incercam noi sa o vindem: dupa ce a fost devalizata de ‘baieti destepti’ si management ales pe criterii politice. In aceste conditii, este evident ca firmele de stat devin neatragatoare pentru investitorii seriosi, singurii care mai fac un joc de imagine din interesul pentru aceste active fiind tot politicieni sau ‘baieti destepti’ locali.

In afara de contextul european dificil, in care investitiile straine sunt reduse, iar cumparatorii care au cu adevarat bani pentru achizitii putini, lectiile CFR Marfa si Posta Romana ne dau masura lucrului prost facut in Romania, dar si a faptului ca lucrurile nefacute la timp se razbuna pana la urma. Din punctul de vedere al analistului, atat CFR Marfa cat si Posta aveau o pozitie pe piata excelenta – ca sa fim sinceri totusi, posta ‘de stat’ a pierdut in ultimii ani mult din avantajul competitiv fata de firmele private si in general cota de piata a serviciilor postale a scazut cu mult si datorita produselor ‘de inlocuire’ email, telecomunicatii mobile etc – si nu existau motive de vreun fel ca aceste companii sa piarda bani si sa acumuleze datorii.

Totusi, s-a intamplat asa si nu voi face eu acum analiza cauzelor detaliate ale acestei stari de fapt. Ce este important, e sa intelegem ca daca vrem cu adevarat sa realizam reforma structurala care ni se cere de peste 20 de ani – si care, dealtfel, a cauzat ramanerea in urma a Romaniei fata de tarile foste comuniste din Centrul Europei – si nu doar sa ne prefacem fata de FMI si CE ca privatizam si inlocuim managementul ‘de stat’ cu unul ‘privat’, trebuie ca politicienii sa renunte sa considere ‘statul’ ca pe propriul buzunar, de unde se pot scoate bani la infinit. Altfel, problemele sociale determinate de lipsa banilor la aceste firme vor exploda in fata clasei politice. Chiar daca datoriile firmelor de stat vor fi ‘sterse’ cu bani de la buget – adica ai nostri, nu platiti de politicieni – buzunarele goale ale bugetului si ale cetatenilor disponibilizati vor genera mai devreme sau mai tarziu convulsii sociale.

Pe de alta parte, este evident ca si cei care au raspuns de procesul de privatizare nu au facut vreo mare scofala… In cazul CFR Marfa, sa pui niste conditii pe care nu le puteau respecta investitorii este un semn fie ca nu doreai sa privatizezi (ceea ce s-ar putea sa fie foarte adevarat) si doar sa tragi de timp, fie denota o necunoastere totala a potentialilor cumparatori.

In ambele cazuri, lipsa de profesionalism si un cost de imagine important platit in fata investitorilor. La Posta, lucrurile au fost si mai simple: pur si simplu nimeni nu a cumparat caietele de sarcini, ceea ce inseamna ca nu exista interes, in actuala structura de vanzare si ca, in acelasi timp, privatizarea este facuta ‘din scurt’ si cu totala lipsa de pregatire. Lucruri cu care ne-am obisnuit deja, ca romani ce suntem, dar care ne duc catre locul codas in UE pe care il avem.

Un material de Dragos Cabat, Managing Partner la Efin.ro