Lectia FMI sau elevul fara profesor

Desi acest articol nu este unul despre educatie, ci despre concedierea profesorului FMI, paralela cu sistemul de invatamant este plina de invataminte.

Atunci cand ne uitam la sistemul de invatamant din Romania, mediocritatea generala este cea care ne loveste. Desi avem inca ‘oaze’ de invatamant romanesc de calitate ridicata – si fiecare dintre facultatile sau liceele din Romania crede ca este centrul acestei ‘oaze’ desi covarsitoarea majoritate sunt nisipul desertului – in medie si implicit per total, nivelul invatamantului este pe un trend puternic descendent.

Ca sa schimbam aceasta tendinta si sa ne apropiem de sistemele de invatamant din lume cele mai performante, trebuie sa plecam de jos, de la scoala generala si poate chiar de la invatamantul prescolar. Cat timp copiii nostri vor sta cu mainile la spate in bancute, terorizati de educatoare sau invatatoare care nu au rabdare pentru ei, sunt prost platite si oricum au clase de 30 – 40 de copii in loc de 10 – 15 cum ar fi normal, nu putem spera la schimbarea noii generatii.

Acei copii vor termina facultatea fara sa stie sa fara o prezentare in public, nu vor sti sa vorbeasca despre ei si problemele lor, iar cunostintele capatate in sistemul de invatamant vor fi numai teoretice, total rupte de nevoile pietei muncii in societatea de astazi.

In final, vorbim despre tineri fara cunostinte utile si cu o personalitate puternic marcata de traumele din sistemul de invatamant (invatare pe dinafara, materii mult prea multe si inutile, etc). In statele moderne, profesorul si tutorii au grija de dezvoltarea studentilor pe toate planurile, iar acestia din urma studiaza independent si fara a fi fortati de cineva, pentru ca apoi sa prezinte colegilor de clasa si profesorilor realizarile lor – la fel ca intr-o companie de succes, unde creativitatea apare la orice angajat si ea se prezinta echipei pentru a deveni un produs sau serviciu superior.

La noi, atunci cand profesorii sunt intorsi cu spatele catre elevi, au sanse mari sa fie tinta avioanelor de hartie sau a bucatilor de creta aruncate dinspre clasa – si atunci singura lor sansa este sa ii terorizeze pe acestia punandu-i sa invete pe de rost manuale intregi…

La nivel economic, atunci cand guvernatorul Isarescu vorbeste despre profesorul FMI de care trebuie sa ne debarasam din 2013, se refera la imaginea pe care Romania si liderii sai ar fi bine sa o arate pietelor internationale: un stat puternic, cu o viziune strategica axata pe competitivitate regionala si care isi cunoaste atat locul cat si aspiratiile in cadrul UE.

Mai mult, o tara stabila macroeconomic si pregatita sa adere – atunci cand lucrurile se vor limpezi – la zona euro intr-un orizont decent de timp. Din pacate, noi ne-am facut studiile economice la fara frecventa, iar liderii politici din Romania au dat nenumarate dovezi ca nu stiu sa se comporte ‘corect’ cand profesorul nu este in clasa: se iau la harta si pun pioneze pe scaunul profesorului.

Au demonstrat un comportament similar si alti elevi din regiune (Ungaria este doar un exemplu recent si la moda, iar Grecia o victima a aceluiasi tip de comportament) asa ca nu ar trebui nici macar sa ne intristam: pur si simplu nu stim cum este sa traiesti intr-o clasa fara un profesor autoritar.

Exemplul ‘revenirii de succes’ pe pietele internationale a MF este cel putin jalnic: am oferit un randament la emisiunea in dolari periculos de apropiat de nivelul considerat ‘de alerta’ de investitori – al tarilor care nu pot sa isi refinanteze datoria si ar face aproape orice pentru bani.

Desigur, MF poate spune ca la o emisiune cu maturitate de 10 ani, randamentul este acceptabil sau ca nevoia de a restabili o punte cu pietele internationale a fost cea care a dictat. Dar faptul ca reprezentantii finantelor din mai toate timpurile dupa 1990 (din nou, cu una sau doua exceptii notabile care nu pot schimba situatia generala) nu au avut nicio strategie de accesare a pietelor internationale, este un alt exemplu ca nu putem fi considerati elevi ascultatori, decat sub presiunea de a fi pusi la colt. Sincer, mi-as dori ca aceasta emisiune sa constituie inceputul unui program coerent de construire a unei curbe de randamente, dar ma indoiesc.

La fel cum ma indoiesc si de faptul ca fara morcovul si batul celor de la FMI, ne vom face temele cu constiinciozitate.

Dragos Cabat