IMM-urile si deficitul de credite

Plecand de la declaratia domnului Radu Ghetea, presedintele CEC Bank, ca doar 21% dintre intreprinderile mici si mijlocii (IMM-urile) din Romania apeleaza la credite bancare, restul firmelor apeland la resurse proprii sau alte tipuri de resurse, vreau sa discut in acest articol despre sansele IMM din Romania de a supravietui decent, daca nu sa constituie si motorul economiei, ca in tarile dezvoltate.

Dupa cum stim cu totii, antreprenorii prefera sa actioneze decat sa caute timp indelungat cele mai bune solutii, asadar ei nu pot astepta decizia bancilor de a-i finanta sau nu. Aici intervine rolul bancilor si al fondurilor de garantare si de contragarantare, pentru a incuraja micii intreprinzatori sa apeleze la credite bancare, in locul altor solutii de a-si finanta investitiile si activitatea curenta. Pentru a beneficia de aceste credite, este necesar ca antreprenorii sa inteleaga ca bilantul contabil trebuie sa contina date relevante si reale despre activitatea companiei, desi de multe ori ei prefera sa prezinte bancii un bilant gol, in mare parte din cauza fiscalizarii excesive din Romania. Astfel, se contureaza un cerc vicios, in care bancile acuza IMM ca nu sunt ‘bancabile’, adica nu au date financiare solide, o situatie juridica si pozitie pe piata stabile, in timp ce administratorii micilor companii se plang de lipsa deschiderii bancilor comerciale fata de nevoile lor.

In plus, prevederile acordurilor de la Basel (fie in forma existenta, Basel II, fie in cea viitoare, numita Basel III) asimileaza creditele pentru IMM in general in cadrul finantarilor de tip retail. Astfel, produsele de creditare sunt standardizate, spre deosebire de creditele acordate companiilor mari. Din acest motiv, antreprenorul nu poate ‘adapta’ modalitatea de finantare la nevoile lui reale, iar conditiile de accesare a creditului sunt fixe (dobanzi, comisioane, garantii acceptate, clauze contractuale). Aceasta abordare creaza o nemultumire suplimentara pentru antreprenor, dar si frustrare pentru angajatii bancilor, care nu pot raspunde in mod adecvat cerintelor clientilor de tip IMM.

Tinand cont de neajunsurile enuntate mai sus si de faptul ca recesiunea economica a afectat puternic situatia fluxurilor de numerar al companiilor mici si relatiile lor comerciale cu partenerii (incasari mai lente ale creantelor, taxare suplimentara, scaderea cifrei de afaceri), dar si din cauza lipsei unei educatii financiare la nivelul micilor intreprinzatori, fenomenul creditelor neperformante a luat amploare in ultima perioada. La IMM-uri, procentul creditelor neperformante este in prezent de 20% din soldul creditelor pe acest segment, fata de numai 4% la nivelul marilor corporatii, dar unele institutii de credit au si un procent al creditelor neperformante pe segmentul IMM de 35-40% din portofoliu. Reticenta bancilor de a mai finanta IMM in aceasta perioada este deci explicabila; pe de alta parte, neglijarea unei piete potentiale de peste 600.000 de mici companii nu este o optiune pe termen lung pentru ele. Cresterea economica a Romaniei nu poate fi conceputa decat pe baza unei performante bune a sectorului companiilor mici si mijlocii, iar aceasta performanta are nevoie si de modalitati adecvate de finantare a activitatii IMM.

Pana atunci insa, ne vom invarti in continuare in acelasi cerc vicios. Cine rupe primul acest cerc: statul, printr-o politica fiscala simpla, predictibila si transparenta, bancile prin decizia de a finanta sectorul IMM in pofida riscurilor mari de neplata, sau chiar antreprenorii, care isi vor recunoaste veniturile si rezultatele financiare si vor accepta o colaborare cu sistemul bancar, de multe ori greu de digerat?

Un material de Dragos Cabat, analist eFin.ro