Europa - o roata ovala si fara spite

Dupa ce partenerii nostri europeni si-au revenit din sperietura numita Romania, atentia se intoarce tot mai mult catre Grecia.

De fapt, ca sa fim cinstiti, Grecia a ramas in tot acest timp pe primul loc in preocuparile liderilor europeni; noi am ‘cucerit’ aceasta pozitie doar sporadic, atunci cand derapajele de la democratie erau prea evidente si acute.

Pana la urma, ceea ce s-a intamplat in Romania a avut doar efectul de a ne distruge imaginea in Europa pentru cativa ani – oricum europenii din tarile importante sunt exasperati de unii conationali ai nostri care le fura cablurile (in Germania), si-au facut tabere pe langa orase (in Franta) si asa mai departe.

Acum, oferim si mai multa munitie partidelor nationaliste si euroscepticilor care spun ca Romania nu trebuie integrata mai mult in Europa si incearca sa ne tina la marginea constructiei europene.

Revenind la subiectul principal, Grecia continua sa fie tinuta pe marginea prapastiei: nimeni nu este dispus sa ‘faca vant’ in mod deschis elenilor din zona euro si toti asteapta ca oficialii greci sa ceara ei abandonarea monedei unice.

Din punct de vedere economic, nu inteleg acest comportament. Dimpotriva, cu cat situatia aceasta la limita este prelungita, cu atat costurile finale ale unui divort intre Europa si Grecia vor fi mai ridicate. Totusi, reticenta partilor de a accepta deschis – dincolo de aluziile transparente ale diversilor oficiali – ruperea zonei euro pare a avea o conotatie politica, juridica si morala. Intr-adevar, nu exista proceduri de a elimina un membru din zona euro; totusi acestea se pot ‘inventa’ pe moment, daca este cazul.

Din punct de vedere politic, este greu de acceptat ca o constructie imbratisata de 27 de membri este un insucces, caci ruperea zonei euro poate duce inevitabil si la colapsul Uniunii Europene.

Moral, dupa ce un partener a fost pur si simplu asaltat cu fonduri europene si i s-a sugerat sa accepte banii europeni pentru a creste rapid nivelul de trai al cetatenilor eleni, este dificil acum sa pedepsesti o intreaga natiune cu excluderea din zona euro – cu atat mai mult cu cat aceasta excludere ar duce foarte clar la o lunga perioada de saracie si scadere economica a Greciei.

Apoi, excluderea Greciei ar crea panica in randul investitorilor pentru posibile iesiri viitoare ale Portugaliei, Spaniei, Irlandei sau altei tari importante din mecanismul monedei unice, in timp ce iesirea ‘voluntara’ a Greciei poate sa evite oarecum aceasta panica.

Pana atunci insa, este evident ca roata europeana nu se invarte uniform: in timp ce statele germanice au excedente bugetare, excedente comerciale si crestere economica (chiar daca foarte redusa), tarile latine si de la periferia Europei se adancesc in deficit si recesiune. Aceasta arata ca planurile de austeritate bugetara functioneaza in tarile din nordul Europei – pentru ca acestea au o structura de venituri bugetare sanatoasa, o structura solida a economiei, iar veniturile bugetare sunt mai putin dependente de fluctuatiile economice – in timp ce in restul zonei euro economia are o structura deficitara, lipsita de competitivitate si o structura a veniturilor bugetare prea ‘relaxata’, care favorizeaza evaziunea si evitarea platii de taxe.

Este clar in consecinta, ca Europa are nevoie de un sistem federal, in care decizia politica, sistemul fiscal si sistemele economice sa fie mult mai integrate si centralizate. Moneda unica, un cadru legislativ integrat si uniunea comerciala nu sunt suficiente pentru a asigura omogenitatea constructiei europene.

Probabil ca cel mai negativ aspect al zonei euro si Uniunii in momentul de fata este lipsa coerentei in domeniul politic. Pana la integrarea completa, roata Uniunii va ramane fara spite si ovala.