De ce fug investitorii straini de Romania?

Investitiile straine directe in Romania au scazut cu 5,8% in primele sapte luni din acest an, la 907 milioane euro, comparativ cu perioada corespunzatoare din 2011, cand au insumat 963 milioane euro. In 2011, investitiile straine directe s-au redus cu 13,6% fata de 2010, pana la 1,92 miliarde euro.

Aceste cifre pun sub semnul intrebarii traseul pe care Romania trebuie sa il parcurga pentru a deveni o economie solida, durabila si capabila sa faca fata provocarilor unei noi crize. Investitiile straine sunt absolute necesare pentru tara noastra, in conditiile in care potentialul investitional intern este unul destul de redus.

In mod cert, investitiile straine sustin cresterea economica a unui stat, prin crearea de noi capacitati de productie, locuri de munca, precum si ca urmare a aparitiei unui nou consumator si platitor de taxe. In plus, ISD-urile stimuleaza investitiile interne, fiind totodata o carte de vizita pentru noi investitori straini.

In 2008, cand investiitiile straine in Romania au insumat aproximativ 9 miliarde de euro, multinationalele aveau in plan sa deschida in tara noastra noi linii de afaceri. Insa aceste idei au fost date uitarii, dupa ce criza financiara a diminuat drastic sursele de finantare.

Romania, atractiva dar nu prea…

Potrivit unui studiu realizat in iunie de compania de consultanta si audit Ernst & Young, Romania se situeaza pe locul al saselea in topul celor mai atractive tari europene pentru investitii in urmatorii trei ani, fiind devansata de Germania, Polonia, Marea Britanie, Rusia si Franta.

Insa aceasta pozitionare nu este suficienta pentru a atrage investitori. Fragilitatea economiei din zona euro si provocarile cu care se confrunta aceasta regiune ii determina pe acestia sa gandeasca de doua ori inainte de a demara o noua afacere.

In plus, bancile sunt mult mai atente in privinta creditarii, iar sistemul fiscal deficitar si instabilitatea politica din tara nu ajuta prea mult. Impozitarea excesiva a muncii este o reala problema, intrucat 45% din suma platita de angajator revine statului; TVA si cotele de contributie sociala se afla in topul clasamentului la nivel european.

Totodata, atragerea investitorilor ramane dificila in conditiile in care costurile de productie sunt necompetitive din cauza infrastructurii deficitare si a lipsei muncitorilor calificati. Mitul ca Romania are o forta de munca inalt calificata s-a spulberat in cei 20 de ani de erodare a calitatii invatamantului in tara noastra. Numai deschiderea romanilor pentru cunoasterea limbilor straine mai este un avantaj competitiv relativ la forta de munca din tarile Europei Centrale si de Est, precum si salariile mai mici ale romanilor comparativ cu ceilalti cetateni europeni. Daca insa adaugam peste salariile directe si nivelul ridicat de taxare, o mare parte din avantajul de costuri se pierde.

Pentru a imbunatati competitivitatea fortei de munca din Romania (vorbim aici in special de muncitorii calificati), este nevoie de reformarea sistemului de educatie din tara noastra. Simpla introducere a unui ‘bacalaureat profesional’ nu este nici pe departe solutia necesara si suficienta pentru calitatea fortei de munca. Dimpotriva, este nevoie de adaptarea sistemului de invatamant la cerintele din mediul economic, simplificarea si ajustarea programelor de invatamant la societatea moderna, schimbarea stilului de predare si in multe cazuri chiar a profesorilor pe toate componentele planului de invatamant: primar, secundar, liceal si mai ales universitar. Altfel, degradarea conditiei fortei de munca din Romania va continua intr-un ritm accelerat, astfel incat muncitorii romani nu vor putea sa isi pastreze – ca sa nu mai vorbim sa isi creasca – pozitia competitiva pe piata europeana. Oricum, rezultatele unei initiative de reorganizare a invatamantului se vad doar pe termen lung (cel putin 5-10 ani), iar modificarile neinspirate introduse pana acum de toti ministrii educatiei nu au facut decat sa sporeasca degringolada atat in randul dascalilor, cat si al absolventilor – pana la urma, al fortei de munca.

Acestea sunt doar cateva dintre cauzele care au determinat companii precum Nokia, Procter&Gamble, Kraft, Coca – Cola sau Kiabi sa paraseasca Romania. In plus, guvernantii romani ar trebui sa simplifice si sa sa faca mai transparent sistemul de taxare al fortei de munca si companiilor. Prin informatizarea platii taxelor pot fi realizate ambele obiective cu destula usurinta si se poate obtine si reducerea evaziunii fiscale, dar se pare ca pana in prezent nu a existat vointa politica in aceasta directie. Simplificarea si transparentizarea modului de impozitare ar fi unul din principalele elemente care sa determine revenirea investitiilor straine in Romania, alaturi de imbunatatirea imaginii tarii in cadrul UE.