Bugetul ca o 'chestiune politica'

Daca in multe domenii ale economiei ne dorim sa ajungem din urma Europa 'relevanta' si reusim din cand in cand si pe alocuri, iata ca am reusit sa ne asemanam SUA in problema bugetului! Criza din SUA, cu blocarea functionarii unei parti din aparatul administrativ al tarii, trebuie sa fi inspirat si pe politicienii romani, care s-au gandit ca, daca nu putem fi 'ca ei' in ceea ce priveste productivitatea, competitivitatea, piata de capital si multe altele, macar putem sa iesim in presa internationala cu criza de buget, similara (ma rog, mai degraba ca efecte, decat ca motivatie) celei de peste ocean.

Trecand acum de la gluma la lucrurile serioase, sa incercam sa evaluam fara partinire situatia de moment a Romaniei in privinta bugetului, ce a generat-o de fapt, ce s-a afirmat de partile implicate si nu in ultimul rand, ce ar trebui sa insemne o discutie serioasa pe constructia bugetara. Mai intai, sa stabilim cadrul in care ar trebui sa aiba loc discutiile pe buget. Guvernul sprijinit de partidul sau coalitia aflate la putere, prezinta bugetul de venituri si cheltuieli la nivel national (consolidat) pentru anul urmator, impreuna cu bugetele care il compun.

Discutiile pe buget se axeaza pe structura de venituri si cheltuieli, pe valorile de deficit (daca este cazul) si modul cum vor fi acestea finantate. In general, viziunea economica liberala sau social democrata se reflecta in modul de constituire a veniturilor bugetare (care este nivelul si componenta taxelor si impozitelor, cum se iau si de la cine, cine este exceptat si de ce, etc) si la fel de important, cati bani se aloca pe functionalitatile administrative (armata, sanatate, administratie publica, educatie, inclusiv bugetul pentru pensii, cheltuieli sociale, etc). Aici este normal sa intervina intotdeauna discutii: pe de o parte pentru ca - cel putin in teorie - puterea si opozitia au viziuni economice diferite, pe de alta parte, pentru ca este datoria opozitiei sa chestioneze cum se obtine si cum se gestioneaza banul public.

In cazul Romaniei, vorbim despre o situatie comica: partidele principale aflate la putere in coalitia de guvernare sunt unul liberal si altul social democrat. Implicit, viziunile lor privind bugetul ar trebui sa difere in mod fundamental: liberalii sa ‘traga’ pentru reducerea taxelor pentru stimularea cresterii economice, iar social democratii sa fie partizanii impartirii cat mai echitabile a banilor obtinuti din taxe, pentru ajutorarea paturilor sociale defavorizate.

Asadar, o viziune centrata pe economic a liberalilor versus una centrata pe omul de rand a social democratilor. Putem accepta insa ca cele doua viziuni se armonizeaza intre cele doua partide de guvernamant prin discutiile de la creionarea initiala a bugetului, cu atat mai mult cu cat vorbim in cazul Romaniei si de constrangerile impuse la nivelul UE (deficit si modul sau de finantare, etc). Asadar, nimic nu se poate reprosa parlamentarilor daca discuta in contradictoriu inainte de adoptarea bugetului. Cu atat mai ciudat apare modul in care a fost adoptat bugetul de anul acesta in Romania: discutiile au parut mai degraba 'de fatada', cu parlamentarii preocupati sa plece mai repede acasa, decat de banii din care va functiona statul in anul urmator! Si daca parlamentarii puterii pot fi scuzati - pana la urma, ei au incredere in bugetul realizat de propriul guvern - cei din opozitie (indiferent daca pot sau nu influenta votul final) trebuie sa puna intrebarile relevante privind acest buget - si nu au facut-o, in opinia mea.

Asadar, situatia la care s-a ajuns a fost ca presedintele - care in mod normal are mai mult un rol consultativ in acest proces, desi trebuie si el sa isi puna semnatura pe legea bugetului - sa devina 'partidul de opozitie' si sa puna intrebarile cruciale privind bugetul! Acum, cat din aceasta 'opozitie' are motivatii pur economice si cat se explica prin sicanele pe care si le fac de mult timp partidele de la guvernare (cu tot cu alesii din teritoriu, alintati ca ‘baroni locali’) si presedintele, nu este nici rolul, nici dorinta mea sa discut aici. Important este ca in acest conflict au fost atrasi si finantatorii – mai mult garantii, de fapt - nostri internationali (FMI si Comisia Europeana) si implicit acordul nostru cu aceste institutii.

Si aici intervine o prima acuzatie nefondata, ‘aruncata’ de o parte a media (ai carei reprezentanti pot fi cu usurinta ‘iertati’ pe motiv ca nu stiu de spun, sau ca urmaresc interese politice ale 'mogulilor'), anume ca “nu vom mai primi banii de la FMI”. Nu este vorba de a primi ceva de la organismele internationale, asa cum nu am mai primit nimic de mai multi ani; sunt doar bani pe care ii putem accesa in caz ‘de nevoie’ - iar aceasta nevoie speram sa nu se materializeze. Apoi, un ministru a spus ca in lipsa unui acord cu Fondul ne vom imprumuta mai scump: adevarat, doar in masura in care nu se va ajunge la o intelegere si chiar nu vom avea buget si acord cu organismele internationale pentru sa spunem 3-6 luni. Nu este cazul sa se intample asa ceva; cu siguranta oficialii UE si cei ai FMI vor ‘convinge’ partile sa ajunga la o solutie... O alta afirmatie, ca “nu vom putea plati pensiile si asigurarile sociale” este de asemenea o exagerare, sumele respective erau platite – pentru cine isi mai aminteste - fara probleme in anii ’90 cand bugetul se adopta in martie - mai... si nimeni nu mai era atat de ‘speriat’! Si alte afirmatii, le fel de absurde, pe care am obosit sa le mai comentez.

Cred ca e momentul ca discutia pe buget sa se intoarca dinspre politicianism catre cifre si argumente economice. Avem nevoie de banii suplimentari din acciza la benzina si motorina si - de ce nu - din impozitul suplimentar ‘pe stalp’? Pot fi scazute cheltuielile pentru ‘campania electorala’ ascunse in bugetul pe 2014? Vorbim evident despe viitor si viziuni economice diferite, dar problema reala a bugetului trebuie dezbatuta profesionist, nu doar politic.

Personal, consider ca - anul 2014 fiind unul electoral important - ca de fiecare data in anii electorali, indiferent cine a fost la putere, sume importante sunt ‘ascunse’ in buget pentru finantarea indirecta a campaniilor electorale, plantarea de panselute, inlocuirea de borduri, canalizare acolo unde nu locuieste nimeni si alte masuri cu impact la votanti... si nu este necesar sa platim cu totii aceste cheltuieli! La fel cum sustin ca Romania are nevoie de crestere economica si in acest sens este nevoie de reducerea taxelor - in special cele pe munca - si nu introducerea unora noi, sau majorarea celor existente. Daca avem nevoie de incasari mai mari la buget, revin la ideea mea fixa: reducerea evaziunii fiscale prin transparentizarea - prin informatizare - si simplificarea cadrului fiscal, a sistemul de plata si control in ceea ce priveste taxele. Pana acum, informatizarea a insemnat doar sisteme care nu se leaga unele de altele (intre Finante, Sanatate, Munca, Economie, Administratie si interne, Justitie) si pe care au fost cheltuiti banie europeni care au ajuns la ‘baieti destepti’. Iar despre cadrul fiscal, este nevoie de vointa politica...si asa ajungem la Caragiale si al lui “este sublima, dar lipseste cu desavarsire”.

Un material de Dragos Cabat, Managing Partner Efin.ro