Tinte economice agresive pentru 2012
Data: 28 octombrie 2011 Ora: 10:34
Anul viitor se arata ca unul deosebit de interesant. Ar fi primul an electoral in care responsabilitatea politica ar trece inaintea populismului obisnuit. Sansele sa fie vorba doar despre un "foc de paie" pana trece inca o vizita a FMI exista, dar nu sunt foarte mari. Mai degraba, presedintele si fortele de guvernamant doresc sa joace cartea austeritatii pana la capat, in speranta (desarta, zic eu) ca populatia va aprecia aceasta determinare si va oferi votul celor care au aratat "responsabilitate si curaj".
Mesajul presedintelui in acest sens este mai degraba mixt si ca de obicei, ambiguu. Dupa intalnirea de la Palatul Cotroceni cu reprezentantii guvernului si guvernatorul BNR, concluziile sunt ca nu se vor face taieri de pensii ori salarii in domeniul bugetar, dar totusi se vor reduce cheltuielile. Nu vor fi afectate investitiile, cu toate acestea deficitul deficitul calculat dupa metodologia ESA95 trebuie redus sub 3% din PIB.
Consilierii pe probleme economice ai presedintelui s-au straduit in mod evident sa faca acest discurs cat mai "elevat" cu putinta, dar au uitat ca in spatele jocului economico-intelectual continut de acronimul ESA sta realitatea matematica: este foarte putin probabil sau chiar imposibil ca guvernul sa elimine arieratele si sa reduca la minimum pierderile din companiile nationale pana la sfarsitul anului viitor. Mai mult, este peste capacitatea Ministerului de Finante sa gestioneze sumele reprezentand servicii nefacturate ale administratiilor locale – ba chiar si unele din cele ale administratiei centrale. Asadar, diferentele dintre deficitul bugetar cash (asa cum este raportat acum de MF) si cel conform cu metodologia europeana vor ramane ridicate si mai ales, necunoscute decat vag.
In rest, discursul presedintelui contine fapte: costul finantarii a crescut fara vina noastra, ci din cauza dificultatilor la nivelul UE, gradul de absorbtie al fondurilor europene este foarte redus (desi oficialitatile se lauda ca acesta a crescut simtitor, la nivelul UE suntem de fiecare data adusi cu picioarele pe pamant), ca sursele de venit bugetar s-au restrans.
Misiunea FMI se va concentra pe constructia bugetului pe 2012. Desi redusa, prognoza de crestere economica este inca optimista la 2,5% si personal cred ca are sanse de a fi atinsa. In schimb, tinta de deficit impusa in cadrul procedurii de deficit excesiv incepute de CE in anul 2009 este de neatins daca nu se vor utiliza cat mai rapid instrumentele pe care toate guvernarile si in mod constant Ministerul de Finante le-au trecut cu vederea.
In primul rand, vorbim despre taxarea pe proprietate, la niveluri comparabile cu cele din UE. Este un proces simplu dar care face necesara centralizarea bazelor de date existente la diverse autoritati (ANAF, primarii, etc) intr-un sistem informatic unic si functional. Aceasta masura este de fapt o parte din al doilea instrument la indemana guvernului: reducerea evaziunii fiscale cu cel putin 1% din PIB (se poate ajunge si la 3-4% din PIB cu putin efort) prin simplificarea, transparentizarea si informatizarea sistemului fiscal.
Simplificarea sistemului fiscal inceputa prin 2007 si oprita in 2008 a fost mai degraba o gluma a Ministerului de Finante decat o realitate, in timp ce informatizarea (care ar aduce pe langa simplificare si transparenta actului de colectare si gestiune a fondurilor bugetare) a fost abandonata la un stadiu sa spunem incipient (ca sa nu folosim alti termeni mai duri). Al treilea instrument ar fi reducerea coruptiei – care are pana la urma legatura tot cu evaziunea fiscala – dar cum pentru implementarea acestui instrument este nevoie de reformarea institutiilor din mai multe domenii (administratie si interne, justitie, finante) iar 2012 este totusi un an electoral in care fondurile pentru partide sunt importante, nu cred ca acest instrument poate fi pus in aplicare pe termen scurt.
Pana atunci, desigur, la nivel declarativ ne aratam preocuparea cu totii privind deficitul si finantarea lui, ba chiar aratam si cu degetul unde trebuie indreptate lucrurile. Dar cine va avea curajul sa inceapa sa le indrepte cu fapte, nu cu vorbe?
Dragos Cabat
