Unii cu caimacul, altii cu zatul

Sub masca demagogiei ca, in epoca globalizarii si mai ales in conditiile apartenentei tarii la Uniunea Europeana, n-ar mai avea relevanta daca economia si deci fraiele unei tari se afla in mainile capitalului propriu sau capitalului de aiurea, se incearca de fapt ascunderea unor implicatii deranjante si disturbante si indeosebi a unor disfunctii care rezulta organic din faptul ca economia din Romania a incetat sa mai fie romaneasca fara ca prin aceasta sa capete insa in eficienta si modernitate.

Cu peste un an in urma, am facut cateva evaluari asupra pozitiilor capitalului strain in economie pornind de la cercetarile prof. Cezar Mereuta, de la Centrul Roman pentru Modelare Economica, asupra Top 100 Romania si pe baza calculelor facute de acesta asupra relevantei Topului.

Domnia sa a stabilit ca, in cazul Romaniei, datele referitoare la primele 100 de companii ierahizate dupa cifra de afaceri ofera peste 90% din energia informationala privind ansamblul companiilor din sistem si, depasindu-se acest prag, concluziile desprinse din analiza Top 100 pot fi relevante pentru ansamblu.

Concluziile pe baza Top 100 erau devastatoare. Pentru anul 2007, desi nu constituiau nici jumatate ca numar, companiile straine din Top 100 detineau peste 60% din totalul cifrei de afaceri si colectau aproape 70% din ansamblul profiturilor din Top 100.

Si aveau asemenea performante ocupand doar vreo 5-6% din totalul fortei de munca folosite in sistem. Aparent, deci, o performanta cel putin dubla fata de firmele cu capital romanesc la capitolul profitabilitate generala si una de cateva ori mai mare la capitolul productivitate a muncii.

Evaluarile ziarului consemneaza cifre din care se pot trage concluzii mai putin abrupte, desi interpretarile de fond se pastreaza. Acesta spune ca a folosit datele Institutului National de Statistica si Registrului Comertului.

Capitalul strain ar detine, potrivit acestor date, circa 33% din cifra de afaceri (fata de aproape 38% in total capital), cam tot atat din profiturile totale obtinute si ar folosi pentru aceasta performanta 17% din forta de munca.

Relativa egalitate a ponderilor in cifra de afaceri si, respectiv, in profituri, impreuna cu ponderea mai mare in total capital ridica semne de intrebare, pentru ca ar insemna ca, pe de o parte, capitalul strain nu obtine un increment de eficienta la acelasi capital si nici un plus de profitabilitate la aceeasi cifra de afaceri, iar, pe de alta parte, ca nu are in domeniu performante superioare capitalului autohton.

Ceea ce nu este plauzibil, cel putin prin faptul ca toate sectoarele de profit ridicat sunt detinute de capitalul strain, daca nu suntem gata sa admitem si ca, oricum, capitalul strain dispune de resurse financiare mai mari si de un management mai performant.

Presupunand insa ca respectivele evaluari corespund strict realitatilor, o concluzie fara echivoc se impune: capitalul strain obtine din totalul cifrei de afaceri si profiturilor realizate pe ansamblul companiilor din Romania de doua ori mai mult decat foloseste din totalul fortei de munca utilizate.

Interpretarea fireasca este ca acesta se dovedeste de doua ori mai eficient decat capitalul autohton in productivitatea muncii. Ceea ce apare logic avand in vedere inzestrarea tehnologica si organizarea superioare, precum si managementul mai performant.

Este insa imposibil de a nu da faptului si alte interpretari care rezulta din patrunderea mai in profunzime a lucrurilor. Unele, impuse de realitatile insele, desfid pur si simplu imagini curente stereotipe asupra prezentei capitalului strain in Romania.

Este absolut evident ca performanta cu pricina apare structural din faptul ca, dispunand de resurse financiare puterncie, capitalul strain a preluat toate sectoarele de inalta productivitate a muncii, respectiv cele care pot dezvolta cifre mari de afaceri si obtine profituri substantiale folosind insa putina forta de munca, precum exploatarile si distributiile de resurse energetice sau, la cealalta extremitate economica, telefonia si activitatile financiar bancare.

In orice caz, in expansiunea sa in Romania, capitalul strain a depasit faza asa-numitei sale prezente aici pentru a utiliza forta de munca locala ieftina si relativ calificata.

Vizeaza aici o alta structura ocupationala, in care motivatiile reale reprezinta probabil o combinatie nefericita intre o anumita crestere a salariilor in Romania, o impozitare inalta a fortei de munca si o prabusire completa a sistemului de invatamant, care numai calitate nu mai scoate pe piata muncii.

Capitalul strain a ajuns sa desfasoare in Romania o activitate tipica pentru tari bananiere, producatoare sau nu de banane. Romania nu este un atelier pentru capitalul strain, cum sunt tarile asiatice sau, din Europa, Cehia, Slovacia si, intr-o masura, Polonia si Ungaria.

Economia din Romania nu este integrata, chiar si numai ca periferie, in economia occidentala, in ciuda apartenentei tarii la Uniunea Europeana. Este doar o anexa exploatata in regim bananier de capitalul strain.

In cel mai pur stil bananier, capitalul strain este prezent in Romania aproape exclusiv in exploatarea resurselor, in industrii poluante, in comert si in sectoarele financiare.

In aceste conditii, capitalul strain foloseste extrem de putina forta de munca - si doar serviciile IT&C fac exceptie din acest punct de vedere - ceea ce explica, pe fond, comparativ mult mai inalta productivitate a muncii din companiile straine fata de ansamblul economiei.

Este o explicatie, inainte de toate, structurala, care se va adanci cu trecerea timpului si va crea disfunctii majore, fara solutii, in economia din Romania. Sunt disfunctii pe termen lung pentru capitalul strain insusi, devenit deja stapanul si decidentul in economia din Romania.

A lua dintr-o economie caimacul (cifra de afaceri si profitul) lasand forta de munca (atat ca sarcina de ocupare, cat si ca angara sociala) pe capul celor care raman cu zatul este ceva cu totul nefunctional, care se va razbuna in timp asupra stapanului insusi.

Analiza de Ilie Serbanescu