Unde-i adevarul despre Autostrada Zapezii ?

Astazi, ministrul transporturilor, Radu Berceanu, urma sa faca public punctul de vedere al institutiei in cazul denuntarii unilaterale a intelegerii privind constructia autostrazii, de catre grupul franco-elen Vinci-Aktor.

Pe ultima suta de metri, domnul ministru a anuntat amanarea conferintei de presa, pentru o data ce urmeaza a fi stabilita, caci, inainte de a spune opiniei publice ce s-a intamplat in realitate, Radu Berceanu trebuie sa dea raportul presedintelui Basescu. Oare de ce s-a ales aceasta ordine de prioritati?

In primul rand, pentru ca, grupul Vinci-Aktor a devenit favorit la licitatia organizata de Ministerul Transporturilor pentru constructia autostrazii Comarnic-Brasov tocmai dupa o vizita a domnului presedinte Basescu in Franta.

In al doilea rand, pentru ca Radu Berceanu nu poate lua o decizie de unul singur in privinta viitorului acestei autostrazi, fara a avea si punctul de vedere al presedintelui, care tot ce se poate sa-si fi luat niste angajamente la intalnirea cu omologul francez , Nicolas Sarkozy.

Cand s-a semnat contractul pentru autostrada Transilvania, cu compania Bechtel, Romania a raspuns unor “prioritati” tot de natura politica, de data asta in relatia cu Statele Unite ale Americii.

Cea mai elocventa dovada in acest sens este data de faptul ca la semnarea contractului, partea romana a acceptat absolut tot ce a solicitat Bechtel, desi mirosea de la o posta ca suntem net dezavantajati.

Consortiul Vinci-Aktor, chiar daca si-a mai indulcit pretentiile nu era totusi departe de Bechtel, fie si numai pentru faptul ca se ajungea la un pret al kilometrului de autostrada enorm de mare, pentru conditiile in care se lucra.

Dar sa nu intram in astfel de amanunte si sa ne intoarcem la momentul denuntarii unilaterale a intelegerii de catre Vinci-Aktor.

Dupa cum se poate observa, nu discutam despre un contract, asa cum gresit s-a inteles in presa, ci despre un protocol, sau daca vreti despre un precontract, care a fost semnat dupa castigarea licitatiei de catre consortiul amintit.

Asadar, contractul urma a fi semnat saptamana trecuta, cu conditia ca partea romana sa accepte anumite clauze solicitate de Vinci-Aktor, intre care amintim prelungirea unor termene de executie, modificarea obligatiilor de plata ale statului si chiar o garantie din partea acestuia pentru imprumutul contractat.

Surprinzatoare a fost insa motivatia consortiului Vinci-Aktor, care in faza initiala ne-a lasat sa intelegem ca renuntarea la parteneriat se datoreaza faptului ca nu s-a gasit inca sursa de finantare.

Tocmai de aici incep nelamuririle noastre. Facem precizarea ca parteneriatul public privat pentru constructia autostrazii Comarnic-Brasov, lasa in sarcina consortiului franco-elen sa imprumute suma de 1,5 miliarde euro, necesara lucrarilor de constructie, bani pe care urma sa-i recupereze apoi de la statul roman, in rate.

Si, culmea, nu s-a gasit nici o banca sau consortiu de banci care sa dea acesti bani. Cel putin asta ni se comunica oficial.

Fals, caci, atunci cand s-au prezentat la licitatia organizata de Ministerul Transporturilor, toate firmele concurente aveau obligatia sa prezinte o scrisoare bancara prin care sa arate ca au acces la sursa de finantare.

Cu siguranta ca si Vinci-Aktor a prezentat o astfel de scrisoare, caci altfel ar fi fost descalificata. De aici se naste urmatoarea dilema.

Reprezentantii Ministerului Transporturilor au lasat sa se inteleaga ca dupa retragerea lui Vinci-Aktor s-ar putea organiza o noua licitatie, care insa, presupune alte cheltuieli, dar mai ales o anumita perioada de timp. Si aici avem o nedumerire.

Pai daca partea care a denuntat unilateral protocolul este Vinci-Aktor, conform procedurile stabilite de legislatia romaneasca in vigoare nu se mai impune o noua licitate, ci se continua negocierile cu firma sau consortiul de firme care s-a plasat pe locul doi, la licitatia initiala.

Asadar, de ce ar mai fi nevoie de o noua licitatie? Ea s-ar fi impus doar in situatia in care partea romana ar fi denuntat intelegerea initiala, ceea ce nu este cazul.

Pai, vedeti, tocmai de aceea trebuia intrebat presedintele Basescu, care cine stie ce -o fi promis omologului sau francez. Vinci-Aktor nu poate iesi tocmai usor din schema gandita initial. Nu spunem ca a fost o licitatie cu dedicatie, dar ceva nu-i in regula aici.

Lasand la o parte nemultumirile franco-elenilor, sa trecem acum la pozitia partii romane, respectiv a Ministerului Transporturilor prin reprezentantul sau Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR).

Dupa toate informatiile din interior, partea romana a acceptat in faza initiala multe din pretentiile celor de la Vinci-Aktor. Mai mult decat atat, se pare ca statul roman urma sa garanteze imprumutul facut de consortiu, ceea ce s-ar fi vazut imediat in deficitul bugetar pentru acest an, caci vorbim de 1,5 miliarde de euro.

Desigur, cum se intampla in Romania, oficialii nostri si-au dat seama de acest lucru dupa ce au apucat sa-l promita.

Si au mai fost si alte concesii facute in protocolul semnat cu Vinci-Aktor, intelegeri care au fost dezvaluite la un moment dat de un ziar din Romania, din surse venite tocmai de la CNADNR.

Din acel moment, domnul ministru Radu Berceanu a facut stanga-imprejur, caci si-a dat seama ca riscurile sunt foarte mari. De altfel, a si recunoscut acest lucru cand a amintit de Directia Nationala Anticoruptie si de catuse si de puscarie, daca s-ar fi acceptat solicitarile celor de la Vinci-Aktor.

Dar, inainte, atunci cand s-a semnat protocolul nu exista DNA ? Iarasi, se impune consultarea presedintelui.

Pentru toate aceste promisiuni, sau angajamente, care acuma sunt date uitarii, consortiul Vinci-Aktor a renuntat la contractul de constructie al autostrazii Comarnic-Brasov. Domnul Radu Berceanu ramane, totusi, optimist.

Am invatat si noi ceva din asta, iar pe viitor stim cum sa procedam. O fi invatat domnia sa, dar noi ce vina avem? Am sustinut in nenumarate randuri ca nu vom avea niciodata autostrazi in Romania, daca ne vom raporta doar la finantarea exclusiva de la buget.

S-a vazut si in acest an ca bugetul nu poate finanta proiecte de asemenea anvergura si ca singura solutie este parteneriatul public privat, respectiv concesiunea.

Acuma, ne-am luat gandul si de la aceasta solutie. Domnul Berceanu insa, tot cu gandul la banii statului este, caci tocmai declara ca ar fi cazul sa marim deficitul bugetar, pentru ca statul sa poata da bani la Transporturi. Ehe, metehne vechi.

Analiza de Alexandru Moldovan