Trei neadevaruri ale programului de austeritate

Exista trei mituri, pe care le putem numi jumatati de adevaruri sau, pur si simplu, neadevaruri care apar in programul de austeritate al guvernului Boc.

Primul este legat de ideea ca acest program ar fi "solutia unica". Ni se serveste ideea ca masurile guvernului Boc erau singurele care se puteau lua in contextul actual.

Nu este adevarat, iar cea mai buna dovada in acest sens este chiar situatia din tarile europene. Majoritatea statelor se confrunta astazi cu o criza a deficitului public si cu una a datoriilor. Majoritatea statelor europene au implementat sau au anuntat programe de austeritate.

Este vorba despre Grecia, Portugalia, Irlanda, Italia, Marea Britanie, Spania, Bulgaria, Ungaria, tarile baltice, Germania, Franta si, mai nou, Polonia, tara in care guvernul vrea sa scada deficitul bugetar printr-un program de privatizare si a apelat, recent, la o linie de finantare deschisa la Fondul Monetar International.

Au scapat, deocamdata, tarile nordice (Finlanda, Suedia, Olanda), dar si Cipru, Belgia, Slovenia sau Luxemburg. Europa celor 27 resimte, totusi, diferit crizele datoriilor si ale deficitelor bugetare. La nivel mondial, marile economii precum Japonia si SUA sunt si ele atinse de aceleasi probleme.

Numai ca solutiile gasite sunt destul de diferite de la stat la stat. Astfel, o mare economie precum cea americana nu-si pune problema luarii unor masuri de austeritate care sa inhibe economia.

Noul premier nipon a anuntat ca trebuie sa aiba loc o "restructurare financiara" si ca trebuie gasita o alternativa la actualul sistem de indatorare a statului. In Europa, solutiile sunt si ele in esenta diferite.

Letonia si Ungaria au inceput primele, anul trecut, introducerea unor masuri de austeritate. Letonia a redus salariile bugetarilor cu 25%, a disponibilizat apoi 20% din functionarii aparatului bugetar si a esuat in incercarea de a micsora pensiile.

Ungaria a marit taxa pe valoarea adugata, a inghetat pensiile si salariile, dar a anuntat acum masuri anticiclice, de scadere a unor impozite, menite sa relanseze economia.

In rest, masurile de austeritate sunt foarte diferite: scaderea cu cel mult 5% a salariilor, inghetarea pensiilor, reducerea cheltuielilor sociale, reducerea sau inghetarea unor investitii publice, introducerea unei taxe pe emisia de carbon (vezi Irlanda), supraimpozitarea bancilor (Ungaria), vanzarea unor active ale statului (Franta), programe de privatizare, supraimpozitarea proprietatilor cu valoare mare sau a detinatorilor de mai multe proprietati imobiliare, readucerea in tara a banilor trimisi in afara tarii cu impozite mici si fara a fi intrebati detinatorii sumelor de provenineta lor (Italia) s.a.m.d.

De aceea, afirmatia facuta de guvernul Boc, cum ca acest program de austeritate este unica solutie, este un mare neadevar. Este adevarat ca eficienta acestui program este imediata, aplicarea lui avand efecte vizibile asupra bugetului de stat, in sensul reducerii deficitului bugetar.

Este insa foarte posibil ca realitatea sa infirme asteptarile de reducere a deficitului bugetar cu 2,5% din PIB avansate de guvernul Boc, din doua motive foarte simple: masurile de austeritate vor scadea consumul, iar scaderea consumului va micsoara si incasarile bugetare.

De asemenea, scaderea salariilor va duce inevitabil si la o scadere a incasarilor la bugetul asigurarilor sociale. Masurile de austeritate ale guvernului Boc sunt unice doar prin prisma faptului ca, de un an si jumatate, Executivul nu a luat nici o masura de reducere a deficitului bugetar si a avut o abordare indecent de optimista a evolutiei economiei romanesti.

Dar toate tarile europene care aplica programe de austeritate isi propun explicit ca efectele sa fie vizibile intr-un orizont de timp de trei-patru ani. Unele state, chiar cu riscul de a rata intrarea in zona euro la momentul anului 2015, aplica gradual aceste programe de asanare a finantelor publice.

Al doilea neadevar al acestui program este acela ca "va fi aplicat numai pana la sfarsitul acestui an". Este limpede ca nu poate fi asa. O chestiune de logica si aritmetica ne demonstreaza acest lucru. Programul guvernului Boc ar putea avea ca efect scaderea deficitului bugetar cu 2,5% din PIB.

Daca insa dupa 1 ianuarie 2011 s-ar reveni la vechile salarii si pensii este limpede ca bugetul consolidat s-ar intoarce la actualul deficit de 9% din PIB. Si atunci, ar insemna ca toate aceste masuri s-au luat degeaba.

Este foarte clar ca, daca guvernul doreste sa reduca deficitul, atunci ii va fi imposibil ca incepand cu anul viitor sa creasca salariile si pensiile. Pentru ca pensiile si salariile sa creasca, macar si partial, trebuie sa se mai intample ceva in economia romaneasca.

Fie sa creasca economia astfel incat veniturile bugetare sa se majoreze cu 12 miliarde lei, adica cu 12% din veniturile bugetare actuale (fapt, practic, imposibil), fie sa aiba loc disponibilizari in aparatul bugetar care sa permita astfel reducerea cheltuielilor bugetare independent de nivelul salariilor, fie sa creasca impozitele si taxele.

Alte solutii nu exista. Si este foarte posibil ca unele din aceste masuri (cel mai probabil disponibilizari de personal care, de altfel, au fost anuntate de presedintele Basescu cu ocazia programului de austeritate) sa fie implementate la inceputul anului viitor, cand se vor constata efectele programului de austeritate.

As putea, insa, baga mana in foc pentru faptul ca salariile bugetarilor si pensiile nu vor putea fi crescute, de la inceputul anului viitor, cu acelasi procentaj cu care au fost taiate.

Al treilea neadevar al acestui program este "daca nu se aplica acest program, Romania ramane fara finantare".

Chiar daca atat guvernul, cat si Banca Nationala sustin ca neaplicarea masurilor de austeritate ar lasa Romania fara posibilitatea de a-si finanta deficitul bugetar, personal nu cred in aceasta varianta. Spun acest lucru pentru ca exista o serie de date obiective si subiective care se pot lua in calcul.

In mod obiectiv, situatia economiei romanesti nu este mai precara decat a altor state. Datoria publica este inca la un nivel rezonabil (32% din PIB), deficitul bugetar nu este cel mai inalt din tarile UE. De aceea, este greu de crezut ca investitorii straini ar evita in mod fatal Romania.

In plus, situatia Spaniei, adusa in discutie de premierul Boc in ziua asumarii raspunderii pe pachetul de legi de austeritate s-a schimbat radical peste numai o zi, atunci cand Spania a reusit sa atraga finantare de pe pietele internationale.

Apoi, exista posibilitatea finantarii deficitului, in continuare, prin bancile locale chiar daca, afirma oficialii romani, expunerea bancilor locale pe titluri de stat se apropie de limita superioara. Cred ca se pot gasi solutii de ordin administrativ (schimbarea reglementarilor in vigoare) sau subiective.

Este vorba despre faptul ca daca bancile vor ameninta cu retragerea unor fonduri din Romania, guvernul poate "contraataca" cu doua masuri: o supraimpozitare de tip Ungaria si promovarea legii insolvabilitatii persoanelor fizice.

Asadar, atuuri se pot gasi, ca sa nu mai punem la socoteala posibilitatea Ministerului Finantelor de a apela la imprumuturi de la persoanele fizice.

Pana una-alta, declaratiile reprezentantilor guvernului si ai BNR au dus la un impas, in sensul ca, in ultimele saptamani, Ministerul Finantelor nu a mai putut sa atraga bani de pe piata interna, intrucat bancile locale au jucat pe cartea fortarii trezoreriei de a plati dobanzi mai mari.

Daca nu ar fi existat aceste declaratii, apetitul pentru randamente mai mari al bancherilor ar fi fost inhibat. In concluzie, acest program nu include tot adevarul si, mai ales, nu aduce predictibilitate in economie.

Romania are deja o lege a responsabilitatii fiscale care prevede ca guvernul sa prezinte un buget multianual. Fara a avea un program de masuri de austeritate multianual, nu se va putea face in vecii vecilor un buget multianual.

Actualul guvern nu este capabil sa faca nici una, nici alta. Nu stie decat sa carpeasca si sa improvizeze. Iar acesta este un motiv extrem de serios pentru care actualul guvern ar trebui sa plece.

Analiza de Constantin Rudnitchi