Statul face abuz de putere

Credeti ca 2010 va aduce majorarea unuia din impozitele importante?

Cred ca un astfel de scenariu este posibil oricand pentru ca deficitul bugetar este foarte mare.

Este primul an cand, dupa primul semestru, suntem pe deficit destul de mare.

Tinand cont de incetineala cu care economia romaneasca isi revine, Ministerul de Finante nu se poate astepta la o crestere semnificativa a veniturilor bugetare din relansarea economica si dezghetarea consumului.

Cred ca majorarea impozitelor trebuie sa fie ultima solutie.

In acest moment, Romania are doua mari resurse de crestere a veniturilor bugetare si ma refer atat la largirea bazei de impozitare, la clarificarea legislatiei, astfel incat sa fie clar pentru toti contribuabilii ce obligatii au, cat si la largirea bazei de impozitare nu prin cresterea, ci prin reducerea anumitor impozite care nerezonabile, cum e cazul contributiilor sociale.

O plafonare a bazei de calcul la toate contributiile sociale la un nivel rezonabil in jur de 3-4 salarii medii, coroborat cu eliminarea posibilitatilor de a ocoli plata contributiilor sociale ar putea avea un efect similar cu cresterea TVA-ului cu 3%.

O astfel de abordare trebuie studiata cu multa atentie ca o alternativa serioasa la cresterea TVA-ului, care ar avea un impact negativ atat asupra nivelului de viata cat si asupra consumului.

Este posibil sa se reinceapa discutia despre majorarea impozitelor, cu accent asupra TVA-ului, dar sper ca Guvernul va avea intelepciunea de a aplica alte modalitati de crestere a veniturilor bugetare.

BERD aprecia nu demult ca masurile anticriza luate de Romania sunt mai mult imaginare.

Hai sa vedem care au fost principalele masuri anticriza in 2009. Programul Prima Casa si Rabla au avut ambele un succes extrem de limitat.

Daca ne referim strict la masuri anticriza din punct de vedere fiscal, 2009 a stralucit prin lipsa unei strategii.

Singura masura serioasa despre care nu se poate spune ca este una anticriza ci mai degraba de eliminare din legislatia fiscala a unei “golanii” introduse in 2007 a fost neimpozitarea rezervelor din reevaluare, care practic era o masura sa ajute anumite companii care voiau sa-si vanda terenurile si sa nu plateasca impozit.

Nu au existat masuri anticriza. Au existat foarte multe discutii, proiecte foarte bune au fost abandonate pe parcurs si aici ma refer la plafonarea bazei de calcul a contributiilor sociale, introducerea acestora in

Codul Fiscal pentru unificarea bazei si o mai buna reglementare.

Ce am castiga daca am avea in Romania o astfel de legislatie? Toate companiile au nevoie de birouri, de personal, deci trebuie sa incurajam dezvoltarile imobiliare si constructiile, angajarile.

Practic, castigi din cresterea PIB-ului si nu din impozitarea unor castiguri pe care oricum nu poti sa le impozitezi.

Este utila legea insolventei persoanelor fizice, in acest moment?

Legea insoventei persoanelor fizice este necesara. Din pacate, asa cum a fost prezentata si promovata, da senzatia ca ar fi o lege care ar ajuta persoanele fizice romane sa scape de o parte din datorie.

Cred ca Romania are nevoie de o legislatie care sa ajute mai mult creditorul decat debitorul fiindca trecem printr-o criza de incredere.

De ce bancile nu reiau creditarea cand stau pe munti de bani? Fiindca le e teama ca nu-si mai primesc banii inapoi. Chiar daca exista cererea, ele considera ca de fapt nu exista inca.

O astfel de lege, care ar ajuta imprumutatii sa nu-si mai returneze datoriile, nu poate decat sa faca rau mediului economic.

In plus, sunt anumite efecte din categoria “unde dai si unde crapa”.

Cand bancile se vor confrunta cu legea insolventei persoanelor fizice, vor incepe sa ceara garantii mult mai serioase si costul creditului va creste fiindca riscul bancilor este mai mare.

Insolventa este o procedura extraordinara care trebuie sa lase urme.

In momentul in care tu, institutie financiara, dai banii unui imprumutat si 25% din acesti bani nu se mai intorc, se cheama ca ai avut o pierdere.

Desi legea, per total, este o lege utila, astfel de prevederi nu-si au rostul.

Romania nu trebuie sa favorizeze debitorii atat timp cat nu-si achita datoriile.

Acesta este motivul principal pentru toate nenorocirile care ni se intampla. Unii au luat mai mult decat au putut sa dea inapoi.

Firmele romanesti fac 113 plati pe an, cea mai mare parte sunt contributii sociale.

Daca stam sa ne gandim ca din aceste 113, vorbim de 12 plati de CAS, 12 plati la somaj etc., vedem ca nu mai raman atat de multe.

Este o discutie veche cu privire la unificarea bazei de calcul la contributiile sociale.

Pe termen mediu si lung, deficitul este ca bumerangul: tot la noi se intoarce.

Pastrand echilibrul, printr-o mai buna reglementare se poate reduce numarul de plati semnificativ. Astfel s-ar elimina dintr-o data aproximativ 50 de plati/an.

Nu trebuie sa ne culcam pe urechea ca avem impozite mici. Nu avem impozite mici, sunt si multe, unele din ele sunt atat de mici incat se cheltuie mai mult pentru colectarea si administrarea lor.

Ati declarat recent ca unii dintre dezvoltatori ar putea intra in faliment la cererea autoritatilor locale, din cauza neachitarii impozitelor pe cladiri.

A fost o afirmatie pe care am facut-o in mod intentionat exagerata. Am vrut sa atrag atentia asupra reglementarii impozitului pe cladiri.

In acest moment, stim ca persoanele fizice platesc un impozit modic iar cele juridice platesc un impozit foarte mare.

Primii platesc un impozit de 0,1%, ceilalti platesc 1,5% din valoarea contabila.

Persoanele fizice in Romania detin multe cladiri de birouri, apartamente folosite ca birouri, spatii comerciale pe care platesc impozit ca pentru o locuinta sociala.

Nici macar nu se aplica coeficientii de majorare pentru imobile cu suprafete mai mari de 50 mp.

Se poate ajunge ca pentru aceeasi cladire, persoana juridica sa plateasca de 100 de ori mai mult ca persoana fizica. Asta inseamna distorsiuni, incurajarea unui anumit comportament fiscal.

Se poate spune ca statul roman chiar a incurajat munca la negru in Romania prin anumite reglementari fiscale in sfera persoanelor fizice.

Pe partea cealalata avem din ce in ce mai multe companii care detin, in patrimoniul lor, apartamente.

Nu le-au dezvoltat pentru a le inchiria pentru ca o astfel de piata nu se poate dezvolta din cauza acestui impozit.

Daca s-a semnat procesul verbal de receptie, s-a intabulat, din momentul urmator incepe sa se aplice impozitul de 1,5% pe metru construit.

La apartamente, investitorii au un cost suplimentar. Piata este blocata in acest moment. Daca ei nu le vand, au nu numai costul financiar dar si costul cu impozitul pe cladire.

La un dezvoltator cu 100 de apartamente pe stoc impozitul pe care trebuie sa il dea autoritatilor poate insemna pretul a doua apartamente. Nu este exclus ca unii dintre dezvoltatori sa fie in imposibilitatea de a plati impozit.

Eu am propus de ceva timp o remodelare a modului de calcul si plata impozitului pe cladiri in sensul de a nu se mai face diferenta intre persoana fizica si persoana juridica.

Este important a se face diferenta intre destinatia si folosinta imobilului respectiv: sa ai un impozit mic pentru imobilele cu destinatie de locuinta pentru ca acolo vorbim si de o componenta sociala, si un alt impozit, calculat similar cu ce avem in momentul de fata la companii, pentru imobilele cu destinatie comerciala.

Noi nu ne gandim ce inseamna 1,5%. E un procent foarte mic dar se aplica la o baza foarte mare pentru ca avem notiunea de “yield” (randamentul unei investitii).

In perioada de varf,  cand yield-urile scazusera la 6%, 1,5% pe care trebuia sa-i dai primariei pentru impozitul pe cladiri inseamna 25%.

Daca s-ar schimba modalitatea de a distinge, s-ar incuraja dezvoltarile de locuinte in scop de inchiriere de catre investitorii intitutionali, cu toate avantajele care tin de reducerea economiei subterane si a evaziunii fiscale.

Daca un investitor hotaraste sa faca din banii lui un greenbuilding dupa standardele generale acceptate, il costa cam 15-20% mai mult decat o cladire normala.

Vine statul si-l taxeaza suplimentar cu 1,5%. Despre ce incurajare vorbim? E un sistem care trebuie revizuit.

Ce parghii fiscale ar trebui sa foloseasca Guvernul in acest an pentru a stimula companiile si nu numai si pentru a comprima cat mai mult timpul de revenire din criza?

Nu cred ca in momentul de fata ar trebui sa se reduca cotele de impozitare.

Cred ca este nevoie de masuri care sa duca la cresterea gradului de conformare voluntara, in special la remunerarea muncii, si anume plafonarea bazei de calcul la remuneratiile sociale.

Cred ca o masura care sa genereze nu numai efecte pozitive ar fi prevederile in Codul Fiscal pentru incurajarea holdingurilor.

O astfel de prevedere ar ajuta si la schimbarea atmosferei pentru ca ar arata ca guvernul Romaniei gandeste strategic pe termen lung si nu se gandeste doar la a petici un sac care e deja mult prea peticit.

Statul ar trebui sa ia in serios ideea de parteneriat, de incredere. In momentul de fata, statul face abuz de putere.

Blocheaza economia cu intarzierile la rambursarea TVA-ului si nu-si plateste datoriile la lucrarile contractate decat cu foarte mare intarziere.

Pe mine m-a oripilat ideea ca in domeniul sanitar, Casa Asigurarilor de Sanatate plateste facturile farmacistilor dupa 9 luni.

Asta inseamna ca tu, stat, desi stii ca nu e bine, contribui intr-un mod direct la cresterea blocajului financiar.

Un astfel de comportament nu face decat sa ingreuneze iesirea Romaniei din criza.