Sperante desarte pentru romani si in 2010

In urma cu aproape doi ani, inaintea declansarii crizei economice, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei nu credea intr-o cadere accentuata a economiei romanesti, fiind printre putinii demnitari ai tarii care incerca sa mai afiseze o doza de optimism.

Presedintele Traian Basescu s-a aflat, initial, si el pe aceleasi baricade, dar a parasit rapid corabia sperantei, in ciuda faptului ca meseria de capitan de vas l-a invatat ca el trebuie sa fie ultimul care "sterge putina". In fine, ce mai conteaza, atata vreme cat economia Romaniei a cazut si tot cade, cu aceeasi carmaci la bord ?

Pe baza unor semnale numai de el vazute, premierul Emil Boc s-a grabit, la sfarsitul anului trecut, sa ne anunte ca se vad semnele redresarii.

Ce bine ar fi fost sa fie asa, numai ca, nu stiu cum se intampla, dar romanii de rand simt cu totul altceva. Amenintarile cu reducerile de salarii in sectorul bugetar, cu disponibilizari masive sau cu introducerea ordinii in sistemul de pensii nu au fost puse efectiv in practica, motiv pentru care nici mamaliga nu a explodat pe plaiurile mioritice.

Ceea ce se intampla la greci insa, mult mai temperamentali decat romanii, poate sa ne trezeasca la un moment dat la realitate. Nu in sensul de a ocupa ministere sau alte institutii, ci in acela de a intelege ca exagerarile statului in domeniul cheltuielilor publice ne poate costa enorm.

Sa revenim insa la cresterea economica, in care guvernantii mai cred totusi, si la fundamentele pe care aceasta s-ar putea realiza. Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, declara recent unei publicatii occidentale ca economia Romaniei nu are nevoie de o revenire spectaculoasa in acest an.

La o prima impresie am fi tentati sa credem ca domnul Isarescu a luat-o razna. Adica, la cat de prapaditi suntem, cum sa ne multumim cu o crestere economica doar de suprafata?

Mai atent privind lucrurile intelegem ca, de fapt, domnul Isarescu, ne explica, mai pe ocolite, un lucru elementar, si anume ca nu prea putem iesi din criza anul acesta, cu franele economice trase. In continuare, domnul Isarescu a lasat sa se inteleaga faptul ca va veghea si anul acesta la cursul leu/euro, dar oarecum in sens invers.

Adica, prioritatea Bancii Nationale va fi sa nu permita o apreciere puternica a leului fata de euro, caci acest lucru ar duce la dezavantajarea exportatorilor. De aici, pana la adevaratul sens al afirmatiilor, conform carora economia nu are nevoie de o crestere spectaculoasa, nu mai e decat un pas.

Si asa putem intelege pe ce s-a bazat si primul ministru Emil Boc, atunci cand a vorbit de redresarea economiei. Adica, pe exporturi, care la randul lor s-au bazat pe o oarecare revenire a economiei europene si implicit pe o crestere a cererii acestei piete.

Numai ca, economia europeana, la randul ei, cand isi revine, cand nu, semn ca efectele crizei economice sunt departe de a-si fi incheiat ciclul.

De altfel, mai cu picioarele pe pamant, expertii Fondului Monetar International iau in calcul, in cel mai bun caz, o crestere economica in Romania de circa 1,3%, pentru anul 2010 si asta doar in conditiile in care guvernul va punea in practica masurile de reforma, respectiv de reducere a cheltuielilor statului.

Dupa cum bate vantul, si guvernul Boc si-a temperat ulterior optimismul, luand in calcul, in programul de convergenta al Romaniei, pentru perioada 2009-2012, o crestere economica de doar 0,2% pentru acest an. Si noi, ce sa mai credem?

Este foarte evident ca exporturile Romaniei, chiar in situatia relansarii lor, nu sunt in masura sa aduca acea crestere economica pe care o asteptam. Nu pentru ca exporturile nu ar putea fi o locomotiva reala, ci pentru simplu fapt ca in structura lor actuala aportul la Produsul Intern Brut este inca unul redus.

Asadar, cresterea economica trebuie sa vina si, sau mai ales, din interior. Or, de aici sunt slabe sperante, dupa cum bine ne lasa sa intelegem si guvernatorul Bancii Nationale.

Constructiile, comertul si serviciile inregistrau in trimestrul IV al anului trecut cele mai accentuate scaderi, iar acest lucru se datoreaza in mare parte scaderii consumului privat, in paralel cu cresterea rapida a somajului din acelasi sector.

De asemenea, formarea bruta de capital (investitiile) a avut un recul foarte puternic, lucru consemnat si in prima luna a acestui an. Nu exista absolut nici un semnal ca aceste evolutii s-ar putea corecta in sens pozitiv in anul 2010, ceea ce inseamna ca nici cresterea economica pe care o asteptam nu are sanse sa se produca prea curand.

Or, de data asta, sau intr-o asemenea conjunctura, am putea spune ca Romania este mai putin dependenta de evolutiile economice ale pietei unice europene (unde se desfasoara cea mai mare parte din exportul romanesc) si mult mai dependenta de masurile de reforma ale guvernului de la Bucuresti.

Am mai spus-o insa, reforma nu inseamna doar strangerea curelei, asta poate fi cel putin prima etapa. Ea presupune acele masuri care sa duca la o relansare a activitatii pe termen mediu si lung, dar in nici un caz la o relansare de conjunctura.

S-au luat asemenea masuri de la declansarea crizei economice? Va las pe dumneavoastra sa le identificati.

Analiza de Alexandru Moldovan