Majoritatea firmelor mici raman expuse la riscul valutar

"Strategiile de hedging sunt inca, din pacate, utilizate prioritar de companiile locale mari si de cele multinationale; majoritatea firmelor mici si mijlocii raman expuse riscului valutar, care, in conditiile actuale de criza, le afecteaza o data in plus in mod negativ cash-flow-ul", a declarat intr-un comunicat Mirela Serban, managing partner al firmei de audit, contabilitate, consultanta fiscala si financiara R&M Audit.

Firma de consultanta mentioneaza ca, in cazul importatorilor, aprecierea euro presupune un risc , intrucat aceste firme importa marfuri pe care le introduc la vanzare la un anumit curs euro/leu, iar in cazul in care moneda europeana se apreciaza in momentul in care acestia trebuie sa cumpere euro pentru a achita marfurile importate, au nevoie de mai multi lei decat au incasat sau previzionat.

In cazul exportatorilor, firmele vand produsele pe piata externa, considerand un anumit curs euro/leu la care au inregistrat costurile de productie, iar in cazul in care euro se depreciaza in momentul incasarii contravalorii produselor, compania va vinde euro obtinand mai putini lei decat a investit pentru productia respectiva.

Serban arata ca, in primul trimestru al anului curent, cursul BNR a evoluat de la 4,2265 lei pentru un euro pe 4 ianuarie, la 4,0958 lei pentru un euro in data de 31 martie, marcand astfel o variatie de 3,09%.

Din 1 aprilie pana in prezent, cursul valutar a avut o evolutie in sens invers, ajungand din nou la peste 4,28 lei pentru un euro.

"Pentru exportatorii, respectiv, importatorii care nu s-au protejat impotriva riscului valutar, acestea au fost pierderi care au afectat pe de o parte profitul, iar pe de alta parte cash-flow-ul necesar desfasurarii activitatii, in conditiile in care si asa piata intreaga este afectata de lipsa de lichiditati", a spus Serban.

Operatiunile de hedging-ul presupun transferarea riscului valutar catre terti, prin intermediul contractelor de hedging incheiate cu bancile, prin operatiuni desfasurate pe pietele de capital (contracte forward, futures sau optiuni) sau prin polite de asigurare impotriva riscului valutar.

De exemplu, in momentul semnarii unui contract, exportatorul se poate proteja impotriva deprecierii monedei de contract (euro, dolar, etc) prin incheierea unui contract de hedging cu o banca, prin care va vinde suma in valuta reprezentand contravaloarea contractului comercial, la un anumit termen si la un anumit curs valutar.

In cazul unui importator, acesta se poate asigura impotriva aprecierii monedei de contract printr-un contract de hedging ce presupune cumpararea la un anumit termen a valutei necesare platii importului. In ambele cazuri, banca cu care se incheie hedgingul preia riscul fluctuatiei cursului de schimb.

In cazul strategiilor de hedging pe pietele de capital, asigurarea impotriva evolutiilor defavorabile ale cursului valutar se realizeaza deschizand pozitii (incheind contracte) care "contrabalanseaza" potentialele pierderi din diferentele de curs valutar interbancar.

"Inainte de criza economica, o pierdere de 3- 4% era suportabila, fiind, in general cu mult inferioara adaosurilor comerciale; in prezent insa, exportatorii trebuie sa mentina preturile cat mai jos pentru a fi competitivi pe pietele externe, iar importatorii reduc preturile intrucat consumul intern este la cote reduse.

In consecinta, diferentele de curs valutar conteaza in prezent foarte mult, iar strategiile de hedging nu trebuie sa fie considerate drept «sofisticate»", a afirmat Serban.

Ea crede ca fluctuatiile de curs valutar sunt printre putinii factori de ale caror "emotii" pot scapa managerii in perioada actuala.

"Informarea privind instrumentele pe care le pot folosi ramane factorul decisiv insa in acest sens. In ceea ce priveste implementarea diferitelor strategii, in Romania, atat in companiile de consultanta fiscala si financiara, cat si in banci, in firmele ce activeaza pe pietele de capital, exista specialisti foarte competenti care ii pot indruma", mentioneaza Serban.