Inundatii peste o Romanie in ruina

De doua saptamani asistam neputinciosi la drama care a lovit judetele Moldovei, paradoxal, cea mai saraca zona din Romania chiar si fara inundatiile sau seceta care se abat asupra ei cel putin din doi in doi ani.

Televiziunile au intors pe toate fetele situatia de acolo, politicieni si comentatori mai mult sau mai putin avizati incercand sa desluseasca motivele pentru care s-a ajuns aici. Au inceput campaniile de solidaritate cu populatia afectata, dar, exact ca in 2005 sau 2008, apa trece problemele raman.

Directorul general al Institutului de Meteorologie, Ioan Sandu, avertiza pe la inceputul primaverii ca anul 2010 va fi cel mai secetos din ultimii 50 de ani si ca se vor atinge cele mai ridicate temperaturi in lunile de vara.

Capricioasa cum nu a mai fost parca niciodata, vremea a infirmat insa previziunile meteorologilor si de la seceta am ajuns la inundatii, un motiv suficient pentru anumiti politicieni de a cere capul directorului INMH.

Interesant este ca aceasta tinta falsa a distras atentia de la adevaratele cauze ale dezastrului, vinovatii fiind in cu totul si cu totul alta parte.

Poate nu stiati, dar in Romania sunt cateva agentii care inghit anual bani grei de la bugetul de stat tocmai pentru a preveni asemenea catastrofe, cu atat mai mult cu cat frecventa lor este din ce in ce mai mare in ultimii 20 de ani.

Nu am vazut un reprezentant al Agentiei Nationale de Imbunatatiri Funciare sau de la Apele Romane sa vina sa dea explicatii pe marginea a ceea ce se intampla in Moldova.

Dupa inundatiile din 2005, 2006 si 2008, aceste institutii au primit sute de milioane de lei de la buget, pentru reparatii la diguri sau alt gen de lucrari de imbunatatiri funciare, bani care s-au scurs cu viteza luminii in conturile unor firme alese pe spranceana sa execute respectivele lucrari.

Numirea directorul general de la ANIF a fost de fiecare data o prioritate pentru partidul sau partidele care s-au succedat la conducerea tarii, tocmai pentru ca de aici se putea sifona banii cel mai bine.

Cel mai elocvent exemplu in acest sens este cel legat de numirea la ANIF a lui Costel Iancu, un interlop recunosct in Oltenia, care, la presiunea mass-media a fost obligat sa-si dea demisia. Nu este cazul sa intram acuma in amanunte.

Pe hartie, tara noastra figureaza cu suprafete de aproape un milion de hectare aparate de diguri impotriva inundatiilor, numai la Dunare lungimea acestora fiind de circa 1200 de kilometri. Cu toate acestea cateva zeci de mii de hectare sunt inundate sistematic in fiecare an, alte zeci de mii cazand prada secetei.

Intr-un raport privind starea tehnica si functionala a principalelor constructii hidrotehnice cu rol de aparare impotriva inundatiilor, elaborat de Ministerul Mediului dupa inundatiile din 2006, se scria negru pe alb: « majoritatea barajelor verificate sunt corespunzator intretinute si exploatate, avand instalatii hidromecanice in stare buna de functionare ».

Despre diguri insa nici un cuvant. Cateva luni mai tarziu de la publicarea raportului, apele au infirmat optimismul specialistilor si continua sa o faca. Pe de alta parte, ni se spune ca la asemenea viituri, sau la asemenea debite de apa cazute nici o lucrare hidrotehnica nu poate fata. In parte, adevarat.

Dar oare s-a mai facut vreo lucrare hidrotehnica in Romania ultimilor 20 de ani, pentru a putea sustine deplin asemenea afirmatii ? Lucrari noi nu s-au facut, in schimb, s-au facut strategii si lucrari de intretinere care au drenat absolut toi banii pusi la dispozitie de catre stat.

La modul teoretic, suprafata aparata impotriva inundatiilor prin baraje este de 188.075 hectare. Din pacate, lucrarile hidrotehnice sunt cele mostenite din vremea regimului comunist, care a investit in intreg domeniul imbunatatirilor funciare zeci de miliarde de dolari. Ele nu pot rezista insa la nesfarsit.

Administratia Nationala a imbunatatirilor Funciare (ANIF) are in patrimoniu 113 baraje si acumulari pentru atenuarea viiturilor si peste 3000 de kilometri de diguri. Administratia Apele Romane are, la randul ei, in administrare 270 de lacuri de acumulare, 7100 kilometri de diguri, 172 de alte lucrari hidrotehnice.

La acestea se adauga constructiile hidrotehnice administrate de Hidroelectrica, care inseamna 89 de baraje cu inaltimea de peste 10 m, circa 650 kilometri de diguri sI alte 350 de kilometri de canale de aductiune.

La un asa patrimoniu am avea pretentii de protectie pe masura. Numai ca, exceptand marile baraje aflate in administrarea Hidroelectrica, restul amenajarilor hidrotehnice sunt "vai de mama lor". In sistemul de imbunatatiri lucrau inainte de Revolutie 40.000 de oameni.

Nu stiu cati dintre ei or fi fost direct productivi, cert este ca in urma lor s-a vazut ceva. Acum mai lucreaza ceva mai mult de 2000 de oameni, care in cel mai bun caz se ocupa cu peticirea mostenirii. La fel ca in domeniul infrastructurii feroviare sau rutiere, Romania ultimilor 20 de ani nu a adus nimic nou nici in domeniul imbunatatirilor funciare.

Investitii care ar fi putut genera chiar o relansare economica sunt definitiv ingropate, caci ele sunt de lunga durata, iar un ciclu electoral are in cel mai bun caz doar 4 ani. De ce ar investi, spre exemplu, guvernul Boc, pentru ca de rezultate sa beneficieze un alt guvern ?

Este foarte adevarat, cheltuielile pentru lucrari de imbunatatiri funciare sunt foarte ridicate in situatia in care de 20 de ani nu s-a mai facut aproape nimic. Pagubele provocate insa de calamitati, mai nou aproape in fiecare an, sunt infinit mai mari decat respectivele cheltuieli.

Cine sa-si asume responsabilitatea sa le faca, totusi, cand este mult mai simplu sa plangi de mila pagubitilor si, in final, sa-i lasi in voia Celui de sus?

Analiza de Alexandru Moldovan