Impozitul forfetar: demagogia omoara economia

Este un anunt de salutat. Ministerul isi prezinta astfel adevaratele intentii si nu mai incurca oamenii. Arata clar ca nu este interesat de combaterea evaziunii fiscale, ci de impunerea mai severa a celor deja fiscalizati! Impozitul minim a adus bani frumusei la buget.

Dar, sa fie clar, de la cei care tot plateau ceva! Cei ce faceau evaziune fiscala au putut-o face si o pot face in continuare, inclusiv pe picior mare in sectoare bine cunoscute precum tutun, alcool, carburanti, alimentatie publica.

Si argumentul cu aducerea de catre impozitul minim de bani la buget este bazat pe o socoteala discutabila care nu ia in considerare pierderile de incasari la bugetele publice sub forma impozitelor pe salarii si contributiilor sociale in urma lichidarii sau suspendarii de activitati a sute de mii de firme care au ales aceasta varianta in locul platii impozitului minim.

Anuntul Ministerului de Finante clarifica, in sfarsit, si o alta problema care parea sa stea sub semnul incertitudinii.

Guvernul actual nu este interesat de economie, ci doar de buget! In principiu, interesele guvernului in aceste privinte ar trebui sa fie conexe: interes si pentru buget, si pentru economie, maiestria fiind aceea de a aduce bani la buget prin economie, mai precis prin invigorarea acesteia.

A se incerca aducerea de bani la buget in dauna economiei este o abordare sortita esecului, pana la urma ramanandu-se si fara bani la buget.

Decizia Ministerului de Finante ar trebui sa puna punct unei dispute pline de demagogii care opune guvernului ceea ce am putea numi "mediul de afaceri romanesc".

Sa precizam despre cine este de fapt vorba: antreprenori romani de mai mare sau mai mica amplitudine care incearca sa faca afaceri in Romania, dar nu cu statul.

Deci, nu este vorba, pe de o parte, de capitalul strain (care atat institutional, cat si informal nici nu participa la disputa publica, alegand probabil presiunile de culise asupra guvernului) si, pe de altra parte, de firmele cu capital autohton care prospera, chiar si in conditii de criza, gratie relatiilor privilegiate, de tip clientelar, cu statul roman.

In esenta, "mediul de afaceri romanesc" cere guvernului masuri de incurajare a economiei, spunand ca bugetul va fi indirect beneficiar. Nu este insa foarte clar ce ar trebui sa insemne stimularea economiei. In mod obiectiv, grosul "mediului de afaceri romanesc" activeaza in comert sau in legatura cu comertul.

Si, ca atare, presiunea asupra guvernului se exercita de fapt - desi acest lucru nu este explicit formulat - pentru ca stimularea economiei sa insemne o stimulare a consumului.

Se ignora ca una din bolile principale ale economiei din Romania este supraconsumul in raport cu posiblitatile economiei si cu productia si ca, daca ar fi ceva de stimulat, ar fi nu consumul, ci productia interna, pentru ca aceasta sa smulga ceva importului din acoperirea cererii interne.

Solicitarile de sprijinire a productiei interne sunt firave si - spre a vorbi deschis - sunt concepute insuficient de camuflat pentru a putea fi adoptate de catre guvern, in masura in care obligatiile internationale ale Romaniei interzic sprijinirea productiei locale in detrimentul importurilor.

Nu acesta ar fi insa principalul obstacol pentru care guvernul nu face nimic! Guvernul a ajuns intr-o criza acuta de bani. Nu mai are bani nici de pensii, nici de salarii, chiar si in conditiile in care pe cei pentru investitii i-a anulat de mult.

Traieste doar din imprumuturi si, fata de ceea ce ii dicteaza FMI, este preocupat doar de a-i mai putea scapa printre degete ceva pentru clientii politici! Programul FMI este un program de taiere, inainte de toate a consumului.

Bani de la guvern pentru stimularea consumului sunt deci in afara oricarei discutii, iar a smulge ceva bani din grila bugetara pentru stimularea investitiilor care s-ar intoarce inapoi in buget constituie o operatiune prea complicata si cu multe semne de intrebare, daca nu in privinta recuperabilitatii, macar in privinta orizontului de recuperare. Si atunci, intreaga disputa mentionata este un schimb perfect inutil de demagogii.

"Mediul de afaceri romanesc" cere guvernului ceea ce stie prea bine ca acesta nu-i va da, iar guvernul o scalda ca va studia si va avea in vedere ceea ce i se cere, desi stie prea bine ca nu va trece niciodata la fapte.

In acest joc de trei parale, in care unicul pierzator este economia, anuntul pastrarii impozitului minim reprezinta o binevenita ridicare a cetei care sa permita sa fie vazute lucrurile asa cum sunt.

Analiza de Ilie Serbanescu