Cu cutitul la os se trece bariera!

Concret, abordarea - ce ar putea fi identificata drept o "a treia cale" - ar consta intr-o scoatere partiala la suprafata a economiei subterane, indeosebi prin combaterea pentru prima data efectiva a evaziunii fiscale, si, evident, pentru a se castiga timp ca actiunea sa dea rezultate (ce nu pot fi asteptate decat pe termen lung), ar fi vorba cu caracter imediat de suspendarea practica a achizitiilor publice pentru a opri implicit nefastele scurgeri de ban public in buzunarele private ale clientelei politice.

Poate si mai important la aceasta reuniune a fost faptul ca multi dintre participanti - indeosebi oameni de afaceri romani - probabil pentru ca le-a ajuns cutitul la os, si-au spus deschis ofurile, si chiar cu naduf.

S-ar putea spune ca unii au depasit in sfarsit o bariera pe care pana acum isi impusesera sa n-o treaca, din motive necunoscute dar banuibile, dar nu cumva pentru ca n-ar fi inteles cum stau de fapt lucrurile!

Iata bariera: avem o tara, o economie si depinde de noi cum ne chivernisim, cum punem la lucru institutiile, cum folosim parghiile, cum implementam strategiile pentru a trece hopurile si a iesi din criza!

De unde si acuzele directe la adresa guvernului, in general la adresa institutiilor tarii! Dincolo de aceasta bariera nu prea se trecea! Nici o vorbulita articulata pana acum despre ceea ce este dincolo de bariera, despre problemele de fond, de profunzime.

De pilda, despre faptul ca toate sectoarele de forta si profitabilitate din economie sunt in mana capitalului strain si ca, in asemenea conditii, decizia, in mod firesc, potrivit insusi principiului capitalist al proprietatii, apartine capitalului strain.

Acum, la aceasta reuniune, eu cel putin am auzit pentru prima data raspicat spus ca tratamentul din partea institutiilor statului este discriminatoriu fata de capitalul autohton si favorizant fata de capitalul strain, ca, in timp ce pe parcursul crizei, capitalul romanesc a urlat in pustiu pentru masuri de sprijinire a economiei, capitalul strain n-a avut un singur repros la adresa guvernului!

Si de mirare nici n-ar fi, in masura in care statul roman a contractat 20 de miliarde de euro de la FMI-UE - suma-mamut fata de finantele sale de numai 40 de miliarde de euro - pentru a pune la dispozitia bancilor straine finantarea de care, in conditiile crizei, ajunsesera lipsite din chiar partea mamelor lor din Occident!

Pentru prima data am auzit de asemenea spus fara inconjur de catre antreprenori romani care se lupta de ani de zile cu birocratia si avatarurile mediului de afaceri din tara ca nu se mai simt legati de Romania si, daca tot este sa fie tratati discriminatoriu, macar sa-si mute afacerile intr-o alta tara!

Dincolo de nefericirile gestiunii din partea unui guvern precum guvernul Boc, se afla problemele de fond, irezolvabile! In Romania se face ceea ce adevaratul stapan, respectiv capitalul strain, spune!

Pentru ca guvernul, dupa ce statul a cedat catre capitalul strain toate pozitiile strategice, nu mai are decat capacitati limitate de actiune si implementare.

Guvernul poate muta eventual de la un minister la altul anumite alocari de resurse - si, vai, ce mai discutii pline de dedesubturi politice starneste acest lucru - sau poate prevedea resurse pentru schimbari de borduri - si, vai, ce fericiti sunt cei ce le primesc, caci in acest fel se mai pot absorbi in interese clientelare niscai fonduri publice!

Dar atat! Guvernul nu mai are nici caderea, nici puterea de a schimba eventual statutul de tara bananiera al Romaniei sau de a modifica ceva strategic in economie pentru interesele nationale pe termen lung. Comentariile sunt de prisos.

Analiza de Ilie Serbanescu