Premisa falsa a targului de joburi

Nu m-am asteptat ca micul meu panseu pe tema "targului de joburi" sa aiba efecte si in plan familial dar, printr-o ironie a sortii, fiul meu Andrei, care este student in anul II la drept, tocmai se implicase in organizarea unui "targ de joburi" la el la facultate.

Situatia a "degenerat" fericit intr-o discutie extrem de interesanta cu privire la natura, scopul si utilitatea unor asemenea actiuni, pornind de la o intrebare pe care, la un moment-dat al polemicii, i-am pus-o: "Andrei, dar tu, la un targ de job-uri, ce esti: vanzator sau comparator?"

Evident ca primul impuls al lui Andrei a fost sa spuna "cumparator", insa ceva l-a facut sa aiba acel foarte sanatos moment de reflexie si sa intarzie raspunsul pana cand a inteles capcanele nu numai de ordin semantic pe care i le-am intins.

Ca si Andrei, impulsul initial al majoritatii tinerilor care se inghesuie la "targuri de joburi" este ca merg acolo "sa cumpere", adica sa-si gaseasca "un job pe masura".

Corectati-ma daca gresesc dar, de cele mai multe ori, lucrurile se intampla astfel: o persoana se plimba printre mese aranjate in linie, lasand copii ale aceluiasi CV unei multitudini de companii a caror diversitate merge de la asigurari la constructii, de la case de avocatura la servicii de contabilitate si audit, de la banci la foraj sau comunicatii.

Citeste continuarea pe blog.bostina.eu