Cum pot fi gestionate crizele in sistemul financiar?

Criza a demonstrat ca problemele unei banci pot afecta intregul sector financiar, chiar dincolo de frontierele nationale. Numeroase au fost cazurile in care guvernele au trebuit sa cheltuiasca banii contribuabililor pentru a salva o parte din bancile importante.

In acel moment, s-a considerat ca falimentul unor banci mari ar conduce la probleme si mai grave, inclusiv la pierderi financiare pentru milioane de clienti. In total, ajutoarele de stat acordate bancilor pe timpul crizei se ridica la 13% din produsul intern brut al Uniunii Europene.

In incercarea de a evita repetarea problemelor aparute pe parcursul crizei, Uniunea a propus un nou cadru pentru gestionarea crizelor in sectorul financiar.

Masurile vizeaza, printre altele, reformarea sectorului bancar, pentru a garanta stabilitatea acestuia in cazul producerii unor falimente si pentru a evita ca statele membre sa fie obligate sa salveze bancile.

Executivul european propune un sistem de coordonare a activitatilor de supraveghere care sa permita guvernelor si autoritatilor de reglementare sa identifice bancile aflate in dificultate si sa actioneze corespunzator. Nicio institutie financiara nu trebuie sa fie prea mare sau prea interconectata pentru a da faliment. In plus, bancile ar trebuie sa contribuie la un fond national care ar urma sa acopere costurile generate de gestionarea falimentelor.

Institutiile care desfasoara operatiuni in mai multe state membre ar urma sa fie monitorizate mai atent. In acelasi timp, noua Autoritate bancara europeana va asista autoritatile nationale de reglementare in situatii de criza.

Totodata, se urmareste ca:

1. atat institutiile financiare, cat si guvernele sa dispuna de planuri de actiune in caz de dificultati financiare grave sau de faliment;

2. autoritatile de reglementare sa aiba competenta de a cere unei banci sa inlocuiasca conducerea, sa implementeze un plan de redresare sau sa reduca o serie de operatiuni care prezinta un risc excesiv;

3. autoritatile sa aiba competenta de a dispune preluarea unei banci sau firme aflate in dificultate sau transferul total sau partial al activitatilor acesteia catre o institutie viabila (o asa-numita "banca-punte" temporara). Masura ar asigura continuitatea serviciilor esentiale pe durata gestionarii in conditii corespunzatoare a falimentului.

Propunerile fac parte dintr-un pachet legislativ planificat pentru primavara anului 2011, destinat sa amelioreze gestionarea eventualelor crize din sectorul bancar si de investitii.