Vremuri grele pentru Europa. Ce mai face Romania?

Urmeaza o perioada incarcata in Europa. Politicienii au incercat sa explice cetatenilor ca perioada de bunastare a populatiei in Uniune a trecut, la fel cum au facut cu cativa ani inainte japonezii sau americanii.

Este un exercitiu complicat si riscant de democratie, pe care conducatorii altor natiuni nu si-l asuma; puteti vedea exemple in Rusia, China sau suficient de multe alte tari, in care guvernantii se ascund de obicei in spatele institutiilor pe care le reprezinta. Cetatenii nu au raspuns pozitiv la aceste incercari, asa ca guvernele sau presedintii au platit pentru greselile trecute (ale lor sau ale clasei politice in general, nu mai conteaza…).

Important este ca Franta va avea un presedinte de stanga, cu un mesaj mai populist si mai putin in acord cu pozitia Germaniei; e posibil sa se rupa astfel o alianta care a ‘dus greul’ crizei din zona euro in ultimul an, iar investitorii par sa reactioneze destul de nervos la aceasta posibilitate.

Dupa ce presiunile tandemului franco-german au determinat in mare masura caderea guvernului in Grecia, iata ca nici inlocuitorii lor nu au rezistat presiunii populare, de aceasta data. Neacceptarea de catre populatie a programelor de austeritate inseamna pe de o parte neintelegerea situatiei reale din zona euro si Uniune la nivelul cetateanului de rand, dar si rezistenta la inrautatirea conditiilor de viata in democratiile care s-au obisnuit de prea mult timp cu un nivel de trai probabil nemeritat de bun.

In mod clar, Europa nu avea nevoie acum de schimbari, indiferent de calitatea noilor lideri care vor veni la putere sau de lipsurile celor inlocuiti. Orice schimbare in conditiile actuale de piata face doar sa creasca volatilitatea monedei euro, sa faca mai dificila atragerea de bani de pe pietele internationale si sa mareasca primele de risc pentru tarile in cauza.

Mai mult, este foarte posibil ca investitorii sa devina (cu sau fara voie) speculatori in perioada urmatoare, asa cum au facut si in cazul leului dupa caderea guvernului Ungureanu. Iar BCE nu are luxul Bancii Nationale a Romaniei, care printr-o cumpanita balansare a masei monetare cu rezervele internationale poate oricand interveni pe piata si opri o depreciere abrupta a monedei.

Dimpotriva, BCE trebuie sa ajute tarile vulnerabile din zona euro si pune astfel la incercare credibilitatea consolidata a statelor membre, practic in fiecare zi. Singurul element care tinea impreuna UE era pana de curand determinarea Germaniei si Frantei (sau mai curand a liderilor celor doua tari) de a impune disciplina fiscala indiferent de costurile nationale. Fara aceasta ‘plasa de siguranta’ este posibil ca intreaga constructie sa nu supravietuiasca. Cu atat mai mult cu cat grecii par decisi sa abandoneze zona euro.

Pentru Grecia, lucrurile sunt clare: vor plati costurile exuberantei fiscale din trecut, in interiorul sau in afara zonei euro sau chiar a UE. Fie printr-un plan de austeritate, fie prin inflatie si deprecierea drahmei, daca renunta la euro. Pentru ceilalti membri ai UE, ramane de vazut.

In aceeasi linie de idei, cred cu tarie ca nu este cel mai bun moment nici pentru Romania schimbarea majoritatii si a guvernului. Instabilitatea (fie ea politica, economica sau sociala) inseamna astazi o moneda mai slaba si chiar imposibilitatea de a finanta deficitele externe (sau costuri asociate foarte ridicate). In cazul nostru nu a fost votul popular cel care a schimbat guvernul, desi tot revendicarile legate de austeritate au fost invocate ca argument. Pentru moment, rezervele BNR si acordurile incheiate cu FMI si organismele internationale au fost suficiente ca impactul instabilitatii politice sa fie moderat pentru moneda si capacitatea de finantare, dar nu putem garanta ca aceasta stabilitate relativa va continua la infinit.

Dragos Cabat