Superleadership: cand liderul creeaza lideri

Cum se defineste conducerea bazata pe inteligenta emotionala?

Ca un mare succes comercial.

Inteligenta emotionala a devenit un criteriu extraordinar de  important, in aparenta, pentru selectia conducatorilor, a managerilor si a viitorilor lideri.

Oamenii nu mai sunt tratati ca masini.

Americanii au in permanenta revelatii.

Cand se banalizeaza un model, au o revelatie ca, de fapt, organizatiile sunt sisteme sociale, ca oamenii au emotii, sentimente, ca nu sunt masini si toate aceste lucruri se constituie in niste evenimente de moment si generatoare de venituri pe termen lung.

Daca stii sa-ti identifici si sa-ti gestionezi propriile emotii si esti in stare sa faci acelasi lucru si cu ceilalti, reteta e facuta.

De ce ne impresioneaza liderii adevarati?

Am gasit intr-un blog o intrebare extrem de subtila. “ Cati lideri adevarati ati intalnit in viata?”, intreba un mare coach, Marshall Goldsmith.

Raspunsurile, in partea de comentarii, erau “putini”.

Ce-l face pe un lider sa fie lider? Pe unii carisma, pe altii media, pe altii modul in care se promoveaza singuri.

De ce ne impresioneaza liderii adevarati?

Liderii adevarati sunt cei a caror carisma are efect asupra noastra. Asta nu inseamna ca impresioneaza pe toata lumea.

Oameni, care la Revolutie au innebunit masele largi, pe mine nu m-au impresionat deloc.

Carisma se manifesta diferit si este receptata diferit.

Liderii adevarati sunt cei care reusesc sa coaguleze cat mai multi adepti, pe care sa-i faca fericiti, daca ii ajuta sa-si atinga scopul.

Cum se poate cuantifica ambientul unei companii?

Greu. As raspunde cu o intrebare. Ce e ambientul?

Poate fi inteles si ca mediul in care lucreaza oamenii.

Atunci am putea spune ca ceea ce impresioneaza este partea de artefacte, este ceea ce reprezinta climatul.

Cand intri prima oara intr-o companie vezi peretii, vezi hainele oamenilor, le vezi figurile.

Am avut o discutie cu o persoana din America, care imi spunea: e foarte interesant cat de personali sunteti voi.

Da, pentru ca suntem mai emotionali. In America, relatiile sunt mai impersonale.

Cand intri intr-o companie romaneasca vei vedea oameni suparati, oameni incruntati, tensionati.

Nu stiu cat sunt de nervosi americanii, dar cand trec pe langa tine zambesc.

O fac din reflex sau o fac intentionat, nu stiu, dar efectul este impresionant din punctul de vedere al informatiei pe care o ai despre ambientul din compania respectiva.

Ce este liderul rezonant?

Liderul rezonant este un supraom.

Este cineva care reuseste sa ii convinga pe ceilalti, sa ii puna in rezonanta.

Exista carti despre cum sa te faci lider rezonant.

Dupa parerea mea, este ceva mai greu decat sa urmezi o reteta.

Liderul rezonant este o persoana care are o inteligenta emotionala dezvoltata, sau mai precis, competenta emotionala.

Este capabil sa-si identifice si sa-si gestioneze sentimentele, sa identifice si sa gestioneze sentimentele celorlalti.

Este cel care reuseste sa transmita emotii si sa-i faca si pe ceilalti sa vibreze pe aceeasi lungime de unda. De fapt, asta este rezonanta.

Americanii au descoperit ca oamenii au emotii.

Au constatat ca poti obtine rezultate extraordinare daca te adresezi partii emotionale, partii umane.

Este impresionant sa vezi un discurs al lui Hitler la care se isterizau sute de mii de oameni.

Este o chestie extraordinara. Nu cred ca urmarea cineva ce spunea Hitler.

Tonul si gestica transmiteau emotii la care oamenii rezonau.

Liderul rezonant este acela in stare sa gestioneze emotiile celorlalti intr-un mod pozitiv. Daca mai are si ceva in cap, avem un lider extraordinar.

Decizia luata in grup este mai eficienta decat decizia luata de unul singur?

Depinde cine face parte din grup si depinde care sunt interactiunile din interiorul grupului.

In multe situatii, decizia individuala poate sa fie mai buna decat cea luata in grup.

Acum, nu stiu ce inseamna eficienta.

Daca ne referim la timp, e clar ca o decizie de grup presupune mai mult timp.

Daca luam in calcul corectitudinea deciziei, e posibil ca decizia de grup sa fie mai corecta sau mai buna, mai completa si sa aiba mai multe caracteristici pozitive.

Ceea ce as vrea sa subliniez este ideea de grup si care sunt interactiunile din interiorul lui.

Daca toti oamenii doresc sa scoata o ideea buna, sansele sunt foarte mari ca aceasta sa fie mai eficienta decat o decizie individuala.

E mare probabilitatea ca mai multe minti sa vada mai multe aspecte si sa gandeasca mai bine decat una singura.

Sunt insa situatii in care o decizie colectiva poate sa fie dezastruoasa, datorita presiunii timpului.

Cand e nevoie de o miscare foarte rapida, o decizie de grup poate sa fie mult prea lenta si sa piarda o oportunitate sau sa ajunga la rezultate proaste.

De ce rateaza echipele?

Greu de spus. Conteaza calitatea membrilor echipei si procesul.

Am citit un interviu cu Garry Kasparov, primul sahist campion mondial care a fost batut de un calculator.

Se sublinia faptul ca un proces de luare a deciziei, impreuna cu o echipa deasupra nivelului mediocru poate sa produca rezultate mai bune decat un element stralucit, care este calculatorul.

Printr-un proces de decizie foarte bine elaborat, un grup restrans de sahisti de nivel bun au reusit sa bata calculatorul.

In ceea ce priveste strategia, daca ea e gresita, celelalte nu mai conteaza.

Cat de mult conteaza empatia in afaceri?

Enorm.

Din momentul in care recunosti ca e necesara competenta emotionala si recunosti ca omul nu e masina, iti dai seama ca empatia e esentiala.

Imi povestea un om de afaceri ca el niciodata nu a facut afaceri la birou, ci numai la carciuma.

De ce credeti? Pentru alcool?  Nu, sunt convins ca, de cele mai multe ori, nu se bea alcool, dar partea emotionala si dispozitia conteaza foarte mult.

Din acest punct de vedere, a te raporta la celalalt si a-i intelege sentimentele este extrem de important.

Asta sta la baza unor tehnici destul de moderne de relationare a indivizilor.

Exista mituri ale conducerii?

Cred ca sunt multe mituri.

Depinde de paradigma.

Paradigma manageriala clasica sau individualista presupune anumite lucruri.

Managerul este cel care gandeste.

Acesta este motivul pentru care el ii controleaza pe ceilalti, el planifica, el organizeaza, deci el este cel care isi foloseste capul.

Astazi, aceasta paradigma este valabila partial sau deloc.

Un alt mit este ca, daca ai putere si nu faci uz de ea, iti vei pierde scaunul.

Practic toata lumea se asteapta ca, in momentul in care esti in scaun, sa dovedesti chestia asta.

Iarasi, este partial adevarat.

Sa vorbim de mitul conducatorului care determina toate rezultatele?  E fals.

Un concept care mi-a placut foarte tare: superliderul.

Spre deosebire de liderul clasic care creeaza adepti, superliderul creeaza lideri.

Nu are nevoie de oameni care sa creada orbeste in el, ci de oameni care sa gandeasca si sa il urmeze daca le convine.

Important este ca organizatia sa fie trasa inainte.

Ceea ce furnizeaza este viziune si sprijin pentru a-i ajuta in realizarea obiectivelor.

Cum comentati urmatoarea afirmatie: unde nu exista viziune, nu exista nici pasiune?

Greu de spus.

Eu cred ca exista pasiune si fara viziune.

Un om poate sa faca cu placere o chestie repetitiva si sa-si gaseasca implinirea.

Ma gandeam la chinezul care sculpteaza cu pasiune in bobul de orez stiind ca n-o sa-si vada niciodata lucrarea terminata, dar se gandeste ca o sa continue generatiile urmatoare.

Munca lui sisifica este probabil de neinteles pentru cineva care spune ca are viziune, care vede un tel indepartat spre care trage in permanenta, dar convins ca va ajunge acolo.

In spatiul culturii de tip european, totul se termina odata cu noi.

Asa ca, indiscutabil, viziunea poate sa starneasca pasiune, poate sa dea forta individului sa o urmareasca, dar pasiunea poate sa existe si in afara ei.

Interviu de Oana Dumitroiu