Garantarea depozitelor este finantata de industria bancara

Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar clarifica informatiile eronate aparute in dezbaterile publice care au avut loc recent pe tema situatiei create de acordarea ilegala a unor credite si potrivit carora bancile din Romania au cunoscut avantaje de la jumatatea anului 2009, printre care si cresterea plafonului pe care il acopera statul prin fondul de garantare la 100.000 de euro. S-a lansat ideea ca astazi, daca o banca da faliment, persoanele fizice sunt asigurate de statul roman.

FGDB protejeaza depozitele persoanelor fizice si ale anumitor categorii de persoane juridice la bancile romanesti, in conformitate cu obligatiile sale legale. In acest context, el asigura plata compensatiilor catre deponentii garantati in cazul in care banca nu mai poate ramburasa acestora depozitele.

Garantarea depozitelor in bancile romanesti nu este finantata de la bugetul de stat. Sursele de finantare ale FGDB sunt private.

Finantarea garantarii depozitelor o asigura industria bancara, prin contributii stabilite procentual asupra valorii depozitelor garantate, precum si FGDB insusi din valorificarea prin plasamente pe piata financiara (inclusiv in titluri de stat pentru finantarea deficitului public) a resurselor acumulate. In cazul in care resursele FGDB s-ar dovedi insuficiente pentru onorarea platilor de compensatii, acesta poate recurge, in ordine, la completarea resurselor prin solicitarea de contributii suplimentare de la bancile membre, emisiunea pe piata de titluri in nume propriu si, ca ultima resursa, imprumutul de la Ministerul finantelor publice.

La sfarsitul lunii noiembrie 2012, resursele fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar erau de 2,96 miliarde lei.

Plafonul de garantare a depozitelor, de 100.000 euro per deponent, per banca este acelasi in toate tarile Uniunii Europene, incepand cu anul 2011. Prin definitie, plafonul de garantare este un beneficiu in favoarea exclusiva a persoanelor fizice si juridice prevazute de lege ca avand dreptul la compensatii si nicidecum a bancilor ale caror cheltuieli cu asigurarea depozitelor au crescut.

Pentru protectia pietei unice si evitarea migrarii capitalului, legiuitorul european a considerat demn pentru deponentii in bancile celor 27 state membre sa nu existe diferente intre conditiile de garantare a depozitelor, diferente care ar favoriza concurenta neloiala intre bancile prezente in Uniunea Europeana.