Fara incredere nu exista credit

Inainte de conferinta "Rolul bancilor in restructurarea companiilor" scriam ca este "prea tarziu pentru restructurarea creditelor bancare". Din pacate, doar dupa ce am asistat la dezbateri am realizat ca, de fapt, este mult mai tarziu decat am anticipat.

De ce? Pentru ca bancile nu pot sa participe la restructurarea companiilor in conditiile actuale, fie in calitate de partener sau de creditor care incearca sa-si recupereze creditele neperformante, deoarece s-a dovedit ca se confrunta cu greutati aproape insurmontabile cu propria restructurare. Si atunci, de unde sa vina expertiza?

In interventia sa, Eugen Lascu, managing partner la Thepesia Corporate Advisory, a declarat ca "bancile au creditat, deseori, iluzii", pe fondul cunoasterii deficitare a clientilor.

Pe vremea boom-ului creditarii, exuberanta clientului s-a suprapus peste cea a bancii, nefiind nimeni interesat sa se uite pe fereastra pentru a observa norii negri care se adunau deasupra pietelor internationale.

Linistiti de declaratiile oficialilor guvernamentali si ai BNR, oamenii de afaceri au realizat mult prea tarziu pericolul, iar atunci au inceput sa-si scoata banii din firme. Participantii la conferinta au subliniat ca proprietarii firmelor nu doresc sa ofere si garantii personale atunci cand solicita credite.

De ce? Pentru ca se comporta rational, in conditiile in care vad direct mediul economic si fiscal in care isi desfasoara activitatea. In acest fel, ei aduc un mare serviciu si Bancii Nationale: nu "tulbura" ipoteza rationalitatii agentilor economici, ipoteza care intra in modelele sale macroeconomice.

Viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu a declarat ca "lipsa capitalului propriu este principala piedica in calea finantarii companiilor", aceasta lipsa fiind rezultatul "luarii acasa a banilor in anii buni". Este vorba, din nou, de acelasi comportament rational, pe fondul increderii scazute in perspectivele companiilor.

Dar lipsa capitalului nu se manifesta, oare, si la nivelul sistemului bancar? Este adevarat ca rata de adecvare a capitalului este aproape de 14%, dar aceasta se calculeaza pe baza activelor ponderate in functie de risc si am vazut cat de bine a fost evaluat riscul in trecut.

Conform unui articol din ziarul "BURSA" de la sfarsitul saptamanii trecute, oficiali ai BNR au declarat ca "unele banci incearca sa pacaleasca sistemul prin restructurarea creditelor". Motivul este, in mod evident, imbunatatirea artificiala a indicatorilor de capitalizare.

Unii dintre participantii la conferinta au incercat sa justifice reticenta bancilor in acordarea creditelor prin responsabilitatea pe care o au fata de protejarea depozitelor populatiei. Oare de ce nu am vazut, in anii de crestere exploziva a creditarii, nici macar declaratii privind aceasta responsabilitate?

In aceste conditii, cercul vicios al lipsei de incredere din economia noastra nu poate fi rupt prin apeluri adresate Bancii Nationale si bancilor comerciale pentru schimbarea politicii de creditare.

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane defineste creditul drept "procurare de capital prin imprumut, facut pe baza increderii sau a solvabilitatii".

Etimologia cuvantului "credit" vine din latina, unde "creditum" inseamna "a crede" dar si "imprumut". Este greu de crezut ca lipsa de incredere, probabil generalizata la nivelul economiei, poate fi eliminata prin noi legi, reglementari sau declaratii ale autoritatilor.

Tot ce ramane este incapatanarea antreprenorilor de a rezista intr-un mediu deosebit de ostil. Secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania, Cristian Parvan, a declarat ca "antreprenorii trebuie laudati pentru eforturile eroice de a-si tine in viata afacerile", iar alti reprezentanti ai mediului de afaceri au sustinut acest punct de vedere, amintind de presiunile fiscale la care sunt supusi, dar si de instabilitatea cadrului fiscal.

Incapatanarea antreprenorilor existenti nu este, insa, suficienta. Romania are nevoie de orice idee, oricat de nastrusnica, pentru a-si valorifica potentialul, iar pentru aceasta este necesar doar de un cadru legislativ stabil pe termen mediu si lung, cadru care sa nu-i priveasca pe antreprenori doar ca pe niste potentiali evazionisti. Nimeni nu isi va asuma, altfel, riscul unor investitii majore in industrie sau agricultura.

Economia mondiala trece, in prezent, printr-un proces de restructurare, care se poate dovedi, intr-un viitor apropiat, fara precedent istoric. Orice iluzie privind "administrarea" restructurarii de catre autoritati, fie ele nationale sau internationale, este desarta. Companii care, pana in urma cu cativa ani, isi faceau planuri de extindere globala, acum se grabesc sa se intoarca in tarile de origine si cauta mijloace pentru restructurarea ordonata a creditelor contractate in anii de boom.

Aceasta dinamica este mult prea rapida si complexa pentru a permite guvernelor sa stabileasca sectoare strategice pentru care sa incurajeze finantarea. Tot ce le mai ramane autoritatilor noastre este sa dea dovada de incredere in capacitatile intreprinzatorilor si sa-i elibereze de sub povara prezumtiei de vinovatie.

Pentru un asemenea "act de credinta" nu este prea tarziu.

Un articol de Calin Rechea, ziarist Bursa