Santajul agentiilor de rating

O problema care ramane nerezolvata dupa intalnirea liderilor europeni de saptamana trecuta este cea a increderii investitorilor. Neincrederea a fost accentuata de gafele politicienilor, dar si de comportamentul cel putin bizar al agentiilor de rating. Daca mai punem la socoteala si tot mai acuta lipsa de coerenta in gandirea investitorilor, care se bazeaza pe zvonuri mai mult decat pe fapte si analiza economica, avem reteta unui dezastru total in evolutiile viitoare ale crizei zonei euro.

Agentiile de rating practica de mai mult timp un joc periculos: se amesteca in decizia politica si pun presiune pe decidenti sub amenintarea scaderii ratingului entitatilor pe care acestia le reprezinta. Standard and Poor's a facut aceasta mutare, atunci cand a scazut in august ratingul SUA la AA+ de la triplu A, de care cea mai mare economie s-a bucurat intotdeauna. A fost o decizie cu putine motivatii economice: stiam cu totii ca economia americana este puternic indatorata, dar mai ales ca deficitele sunt cronice si decizia de "disciplinare" a consumatorului american este una dificila si cu impact asupra cresterii economice mondiale. Tocmai din acest motiv, deficitul american este finantat fara probleme si la dobanzi simbolice de catre investitorii chinezi, japonezi si europeni. Totusi, S&P a gasit de cuviinta sa "amendeze" comportamentul politicienilor americani, intr-un moment in care criza din Europa avea nevoie de stabilitatea venita de pe cealalta parte a oceanului.

Odata cu inrautatirea situatiei din zona euro si contagiunea la boa-la greceasca, ce a cuprins pe rand Irlanda, Portugalia, Italia si Spania, a devenit clar ca sistemul bancar in totalitatea lui da semne de fragilitate. Din nou, nu este nimic sistemic, ci mai degraba incorsetarea in regulile pe care singuri ni le-am stabilit (de prudentialitate bancara, regulamente Basel II, III etc).

 Sa fim mai clari: bancile comerciale detin in portofoliu titluri de stat emise de tarile din zona euro; este o practica normala, prin care statele isi finanteaza deficitele bugetare. In mod traditional, majoritatea acestor detineri au fost considerate de risc 0, ceea ce a permis pe de-o parte guvernelor sa se imprumute ieftin de pe piete si pe de alta parte bancilor sa faca profit cu riscuri minime. Acum, dintr-o data, aceste tari se afla sub presiunea de a-si pierde ratingul actual, ceea ce inseamna ca bancile finantatoare trebuie sa puna capital deoparte pentru a "acoperi" potentialul risc reprezentat de titlurile de stat respective.

In realitate, nu s-a intamplat nimic atat de spectaculos in economia reala. Este adevarat, in perioada de recesiune 2008 - 2009, multe guverne au aplicat politici fiscale si bugetare foarte relaxate, si-au ajutat companiile private si institutiile financiare si astfel au fost nevoite sa se imprumute intr-un ritm mai rapid pentru acoperirea deficitelor bugetare. Cu toate acestea, am mai spus-o: era un fapt cunoscut de orice economist ca Italia, Grecia, Spania sau Portugalia sunt mult prea indatorate (adica peste nivelul de 60% din PIB prevazut in acordul de la Maastricht si despre care se poate citi in orice carte de macroeconomie...).

Mai mult, fenomenul supraindatorarii a aparut in timp, in ultimii 15-20 de ani, nu este o "inventie" de anul acesta. Totusi, bancile si investitorii au continuat sa ajute tarile respective sa se imprumute, fara sa le pese de incalcarea principiilor de prudentialitate, iar agentiile de rating nu au suflat o vorba cand s-a depasit nivelul critic de indatorare. Nici UE nu a luat nicio masura in cazul depasirii deficitului bugetar anual de 3% din PIB de majoritatea tarilor membre ale zonei euro si ale Uniunii, desi exista o decizie clara in acest sens. Abia acum, la intalnirea din acest weekend, au spus liderii politici ca vor institui un mecanism automat de "penalizare" a statelor care isi incalca limita de deficit bugetar... Pana acum au trimis doar avertismente si au dat amenzi doar tarilor "marginale" Uniunii... Iar agentiile de rating nu au spus din nou nimic.

Toate acestea s-au schimbat odata ce agentiile de rating au fost acuzate pentru slaba performanta in stabilirea ratingului in cazul companiilor, institutiilor financiare si tarilor care s-au confruntat cu grave probleme de lichiditate in ultimii ani. Mai mult, o parte dintre oficialii firmelor de rating au fost chiar acuzati (mai mult de media si opinia publica decat in cadrul unor procese formale) de incompetenta si chiar lipsa de etica. Din acel moment, agentiile de rating si in special Standard and Poor's au inceput sa isi schimbe metodologia si par acum a-si santaja clientii cu riscul de pierdere a ratingului acordat.

Desigur, reactiile politicienilor au fost cele asteptate: ei cer un control al statelor asupra agentiilor de rating, sau propun crearea altor firme de rating mai "docile". O alta solutie ar fi pur si simplu ignorarea ratingurilor sau "upgradarea" acestora in ceea ce priveste necesarul de capital si provizionare din partea institutiilor financiare. Sunt decizii periculoase in primul caz, respectiv dificil de luat in al doilea caz. Cu toa-te acestea, ceva trebuie facut, pentru ca agentiile de rating sa isi faca datoria in mod profesionist, iar acest lucru sa nu insemne un colaps al sistemului financiar mondial.

Dragos Cabat