Capitolul 6 Dreptul de retentie

Notiune

Art. 2.495. -

(1) Cel care este dator sa remita sau sa restituie un bun poate sa il retina cat timp creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa caz, atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat

(2) Prin lege se pot stabili si alte situatii in care o persoana poate exercita un drept de retentie.

Exceptii

Art. 2.496. -

(1) Dreptul de retentie nu poate fi exercitat daca detinerea bunului provine dintr-o fapta ilicita, este abuziva ori nelegala sau daca bunul nu este susceptibil de urmarire silita

(2) Dreptul de retentie nu poate fi invocat de catre posesorul de rea-credinta decat in cazurile anume prevazute de lege.

Indatoririle celui care exercita dreptul de retentie

Art. 2.497. - Cel care exercita un drept de retentie are drepturile si obligatiile unui administrator al bunului altuia imputernicit cu administrarea simpla, dispozitiile art. 795-799 aplicandu-se in mod corespunzator.

Opozabilitatea dreptului de retentie

Art. 2.498. -

(1) Dreptul de retentie este opozabil tertilor fara indeplinirea vreunei formalitati de publicitate

(2) Cu toate acestea, cel care exercita un drept de retentie nu se poate opune urmaririi silite pornite de un alt creditor, insa are dreptul de a participa la distribuirea pretului bunului, in conditiile legii.

Stingerea dreptului de retentie

Art. 2.499. -

(1) Dreptul de retentie inceteaza daca cel interesat consemneaza suma pretinsa sau ofera retentorului o garantie suficienta

(2) Deposedarea involuntara de bun nu stinge dreptul de retentie. Cel care exercita acest drept poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescriptiei extinctive a actiunii principale si dobandirii bunurilor mobile de catre posesorul de buna-credinta.