Capitolul 3 Interpretarea si efectele legii civile

Interpretarea legii

Art. 9.

(1) Cel care a adoptat norma civila este competent sa faca si interpretarea ei oficiala

(2) Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor

(3) Interpretarea legii de catre instanta se face numai in scopul aplicarii ei in cazul dedus judecatii. Interzicerea analogiei

Art. 10.

Legile care deroga de la o dispozitie generala, care restrang exercitiul unor drepturi civile sau care prevad sanctiuni civile se aplica numai in cazurile expres si limitativ prevazute de lege. Respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri

Art. 11.

Nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica sau de la bunele moravuri. Libertatea de a dispune

Art. 12.

(1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, daca legea nu prevede in mod expres altfel

(2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, daca este insolvabil. Renuntarea la drept

Art. 13.

Renuntarea la un drept nu se prezuma.

Buna-credinta

Art. 14.

(1) Orice persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri

(2) Buna-credinta se prezuma pana la proba contrara. Abuzul de drept

Art. 15.

Niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte. Vinovatia

Art. 16.

(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, persoana raspunde numai pentru faptele sale savarsite cu intentie sau din culpa

(2) Fapta este savarsita cu intentie cand autorul prevede rezultatul faptei sale si fie urmareste producerea lui prin intermediul faptei, fie, desi nu il urmareste, accepta posibilitatea producerii acestui rezultat

(3) Fapta este savarsita din culpa cand autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu il accepta, socotind fara temei ca nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, desi trebuia sa il prevada. Culpa este grava atunci cand autorul a actionat cu o neglijenta sau imprudenta pe care nici persoana cea mai lipsita de dibacie nu ar fi manifestat-o fata de propriile interese

(4) Atunci cand legea conditioneaza efectele juridice ale unei fapte de savarsirea sa din culpa, conditia este indeplinita si daca fapta a fost savarsita cu intentie. Eroarea comuna si invincibila

Art. 17.

(1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decat are el insusi

(2) Cu toate acestea, cand cineva, impartasind o credinta comuna si invincibila, a considerat ca o persoana are un anumit drept sau o anumita calitate juridica, instanta judecatoreasca, tinand seama de imprejurari, va putea hotari ca actul incheiat in aceasta stare va produce, fata de cel aflat in eroare, aceleasi efecte ca si cand ar fi valabil, afara de cazul in care desfiintarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu

(3) Eroarea comuna si invincibila nu se prezuma

(4) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile in materie de carte funciara si nici in alte materii in care legea reglementeaza un sistem de publicitate.