Capitolul 2 Fideiusiunea

SECTIUNEA 1 Dispozitii generale

Notiune

Art. 2.280. - Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obliga fata de cealalta parte, care are intr-un alt raport obligational calitatea de creditor, sa execute, cu titlu gratuit sau in schimbul unei remuneratii, obligatia debitorului daca acesta din urma nu o executa.

Fideiusiunea obligatorie

Art. 2.281. - Fideiusiunea poate fi impusa de lege sau dispusa de instanta judecatoreasca.

Forma fideiusiunii

Art. 2.282. - Fideiusiunea nu se prezuma, ea trebuie asumata in mod expres printr-un inscris, autentic sau sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Consimtamantul debitorului principal

Art. 2.283. - Fideiusiunea poate fi contractata fara stiinta si chiar impotriva vointei debitorului principal.

Beneficiarul fideiusiunii

Art. 2.284. - Fideiusiunea se poate constitui pentru a garanta obligatia unui alt fideiusor.

Conditiile pentru a deveni fideiusor

Art. 2.285. -

(1) Debitorul care este obligat sa constituie o fideiusiune trebuie sa prezinte o persoana capabila de a se obliga, care are si mentine in Romania bunuri suficiente pentru a satisface creanta si care domiciliaza in Romania. Daca vreuna dintre aceste conditii nu este indeplinita, debitorul trebuie sa prezinte un alt fideiusor

(2) Aceste reguli nu se aplica atunci cand creditorul a cerut ca fideiusor o anumita persoana.

Substituirea fideiusiunii legale sau judiciare

Art. 2.286. - Debitorul care este tinut sa constituie o fideiusiune legala sau judiciara poate oferi in locul acesteia o alta garantie, considerata suficienta.

Litigiile cu privire la caracterul suficient al fideiusiunii

Art. 2.287. - Litigiile cu privire la caracterul suficient al bunurilor fideiusorului sau al garantiei oferite in locul fideiusiunii sunt solutionate de instanta, pe cale de ordonanta presedintiala.

Obligatia principala

Art. 2.288. -

(1) Fideiusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valabila

(2) Se pot insa garanta prin fideiusiune obligatii naturale, precum si cele de care debitorul principal se poate libera invocand incapacitatea sa, daca fideiusorul cunostea aceste imprejurari

(3) De asemenea, fideiusiunea poate fi constituita pentru o datorie viitoare sau conditionala.

Limitele fideiusiunii

Art. 2.289. -

(1) Fideiusiunea nu poate fi extinsa peste limitele in care a fost contractata

(2) Fideiusiunea care depaseste ceea ce este datorat de debitorul principal sau care este contractata in conditii mai oneroase nu este valabila decat in limita obligatiei principale.

Intinderea fideiusiunii

Art. 2.290. -

(1) In lipsa unei stipulatii contrare, fideiusiunea unei obligatii principale se intinde la toate accesoriile acesteia, chiar si la cheltuielile ulterioare notificarii facute fideiusorului si la cheltuielile aferente cererii de chemare in judecata a acestuia

(2) Fideiusorul datoreaza cheltuielile de judecata si de executare silita avansate de creditor in cadrul procedurilor indreptate impotriva debitorului principal numai in cazul in care creditorul l-a instiintat din timp.

Fideiusiunea partiala

Art. 2.291. - Fideiusiunea poate fi contractata pentru o parte din obligatia principala sau in conditii mai putin oneroase.

Fideiusiunea asimilata

Art. 2.292. - In cazul in care o parte se angajeaza fata de o alta parte sa acorde un imprumut unui tert, creditorul acestui angajament este considerat fideiusor al obligatiei de restituire a imprumutului.

SECTIUNEA a 2-a Efectele fideiusiunii

§1. Efectele fideiusiunii intre creditor si fideiusor

Obligatia fideiusorului

Art. 2.293. - Fideiusorul nu este tinut sa indeplineasca obligatia debitorului decat daca acesta nu o executa.

Beneficiul de discutiune

Art. 2.294. -

(1) Fideiusorul conventional sau legal are facultatea de a cere creditorului sa urmareasca mai intai bunurile debitorului principal, daca nu a renuntat la acest beneficiu in mod expres

(2) Fideiusorul judiciar nu poate cere urmarirea bunurilor debitorului principal sau ale vreunui alt fideiusor.

Invocarea beneficiului de discutiune

Art. 2.295. -

(1) Fideiusorul care se prevaleaza de beneficiul de discutiune trebuie sa il invoce inainte de judecarea fondului procesului, sa indice creditorului bunurile urmaribile ale debitorului principal si sa avanseze acestuia sumele necesare urmaririi bunurilor

(2) Creditorul care intarzie urmarirea raspunde fata de fideiusor, pana la concurenta valorii bunurilor indicate, pentru insolvabilitatea debitorului principal survenita dupa indicarea de catre fideiusor a bunurilor urmaribile ale debitorului principal.

Exceptiile invocate de fideiusor

Art. 2.296. - Fideiusorul, chiar solidar, poate opune creditorilor toate mijloacele de aparare pe care le putea opune debitorul principal, afara de cele care ii sunt strict personale acestuia din urma sau care sunt excluse prin angajamentul asumat de fideiusor.

Pluralitatea de fideiusori

Art. 2.297. - Atunci cand mai multe persoane s-au constituit fideiusori ai aceluiasi debitor pentru aceeasi datorie, fiecare dintre ele este obligata la intreaga datorie si va putea fi urmarita ca atare, insa cel urmarit poate invoca beneficiul de diviziune, daca nu a renuntat in mod expres la acesta.

Beneficiul de diviziune

Art. 2.298. -

(1) Prin efectul beneficiului de diviziune, fiecare fideiusor poate cere creditorului sa isi divida mai intai actiunea si sa o reduca la partea fiecaruia

(2) Daca vreunul dintre fideiusori era insolvabil atunci cand unul dintre ei a obtinut diviziunea, acesta din urma ramane obligat proportional pentru aceasta insolvabilitate. El nu raspunde insa pentru insolvabilitatea survenita dupa diviziune.

Divizarea actiunii de catre creditor

Art. 2.299. - Daca insa creditorul insusi a divizat actiunea sa, el nu mai poate reveni asupra diviziunii, chiar daca inainte de data la care a facut aceasta diviziune ar fi existat fideiusori insolvabili.

Fideiusiunea solidara

Art. 2.300. - Atunci cand se obliga impreuna cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau de codebitor solidar, fideiusorul nu mai poate invoca beneficiile de discutiune si de diviziune.

Prorogarea termenului si decaderea din termen

Art. 2.301. - Fideiusorul nu este liberat prin simpla prelungire a termenului acordat de creditor debitorului principal. Tot astfel, decaderea din termen a debitorului principal produce efecte cu privire la fideiusor.

Informarea fideiusorului

Art. 2.302. - Creditorul este tinut sa ofere fideiusorului, la cererea acestuia, orice informatie utila asupra continutului si modalitatilor obligatiei principale si asupra stadiului executarii acesteia.

Renuntarea anticipata

Art. 2.303. - Fideiusorul nu poate renunta anticipat la dreptul de informare si la beneficiul exceptiei subrogatiei.

Fideiusiunea data unui fideiusor

Art. 2.304. - Cel care a dat fideiusiune fideiusorului debitorului principal nu este obligat fata de creditor decat in cazul cand debitorul principal si toti fideiusorii sai sunt insolvabili ori sunt liberati prin efectul unor exceptii personale debitorului principal sau fideiusorilor sai.

§2. Efectele fideiusiunii intre debitor si fideiusor

Subrogarea fideiusorului

Art. 2.305. - Fideiusorul care a platit datoria este de drept subrogat in toate drepturile pe care creditorul le avea impotriva debitorului.

Intinderea dreptului de regres

Art. 2.306. -

(1) Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului poate cere acestuia ceea ce a platit, si anume capitalul, dobanzile si cheltuielile, precum si daunele-interese pentru repararea oricarui prejudiciu pe care acesta l-a suferit din cauza fideiusiunii. El poate, de asemenea, sa ceara dobanzi pentru orice suma pe care a trebuit sa o plateasca creditorului, chiar daca datoria principala nu producea dobanzi

(2) Fideiusorul care s-a obligat fara consimtamantul debitorului nu poate recupera de la acesta decat ceea ce debitorul ar fi fost tinut sa plateasca, inclusiv daune-interese, daca fideiusiunea nu ar fi avut loc, afara de cheltuielile subsecvente notificarii platii, care sunt in sarcina debitorului.

Regresul contra debitorului incapabil

Art. 2.307. - Atunci cand debitorul principal se libereaza de obligatie invocand incapacitatea sa, fideiusorul are regres impotriva debitorului principal numai in limita imbogatirii acestuia.

Regresul contra mai multor debitori principali

Art. 2.308. - Cand pentru aceeasi datorie sunt mai multi debitori principali care s-au obligat solidar, fideiusorul care a garantat pentru toti are impotriva oricaruia dintre ei actiune in restituire pentru tot ceea ce a platit.

Limitele regresului

Art. 2.309. - Daca s-a obligat impotriva vointei debitorului principal, fideiusorul care a platit nu are decat drepturile prevazute la art. 2.305.

Pierderea dreptului de regres

Art. 2.310. -

(1) Fideiusorul care a platit o datorie nu are actiune impotriva debitorului principal care a platit ulterior aceeasi datorie fara ca fideiusorul sa il fi instiintat cu privire la plata facuta

(2) Fideiusorul care a platit fara a-l instiinta pe debitorul principal nu are actiune impotriva acestuia daca, la momentul platii, debitorul avea mijloacele pentru a declara stinsa datoria. In aceleasi imprejurari, fideiusorul nu are actiune impotriva debitorului decat pentru sumele pe care acesta ar fi fost chemat sa le plateasca, in masura in care putea opune creditorului mijloace de aparare pentru a obtine reducerea datoriei

(3) In toate cazurile, fideiusorul pastreaza dreptul de a cere creditorului restituirea, in tot sau in parte, a platii facute.

Instiintarea fideiusorului

Art. 2.311. -

(1) Debitorul care cunoaste existenta fideiusiunii este obligat sa il instiinteze de indata pe fideiusor cand plateste creditorului

(2) Daca o asemenea instiintare nu a fost facuta, fideiusorul care plateste creditorului fara sa stie ca acesta a fost platit are actiune in restituire si impotriva debitorului.

Regresul anticipat

Art. 2.312. -

(1) Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului se poate indrepta impotriva acestuia, chiar inainte de a plati, atunci cand este urmarit in justitie pentru plata, cand debitorul este insolvabil ori cand s-a obligat a-l libera de garantie intr-un anumit termen care a expirat

(2) Aceasta regula se aplica si atunci cand datoria a ajuns la termen, chiar daca creditorul, fara consimtamantul fideiusorului, i-a acordat debitorului un nou termen de plata sau cand, din cauza pierderilor suferite de debitor ori a unei culpe a acestuia, fideiusorul suporta riscuri semnificativ mai mari decat in momentul in care s-a obligat.

§3. Efectele fideiusiunii intre mai multi fideiusori

Regresul contra celorlalti fideiusori

Art. 2.313. -

(1) Cand mai multe persoane au dat fideiusiune aceluiasi debitor si pentru aceeasi datorie, fideiusorul care a platit datoria are regres impotriva celorlalti fideiusori pentru partea fiecaruia

(2) Aceasta actiune nu poate fi introdusa decat in cazurile in care fideiusorul putea, inainte de a plati, sa se indrepte impotriva debitorului

(3) Daca unul dintre fideiusori este insolvabil, partea ce revine acestuia se divide proportional intre ceilalti fideiusori si cel care a platit.

SECTIUNEA a 3-a Incetarea fideiusiunii

Confuziunea

Art. 2.314. - Confuziunea calitatilor de debitor principal si fideiusor, cand devin mostenitori unul fata de celalalt, nu stinge actiunea creditorului nici impotriva debitorului principal, nici impotriva aceluia care a dat fideiusiune pentru fideiusor.

Liberarea fideiusorului prin fapta creditorului

Art. 2.315. - Daca, urmare a faptei creditorului, subrogatia nu ar profita fideiusorului, acesta din urma este liberat in limita sumei pe care nu ar putea sa o recupereze de la debitor.

Liberarea fideiusorului pentru obligatiile viitoare sau nedeterminate

Art. 2.316. -

(1) Atunci cand este data in vederea acoperirii datoriilor viitoare ori nedeterminate sau pentru o perioada nedeterminata, fideiusiunea poate inceta dupa 3 ani, prin notificarea facuta debitorului, creditorului si celorlalti fideiusori, daca, intre timp, creanta nu a devenit exigibila

(2) Aceasta regula nu se aplica in cazul fideiusiunii judiciare.

Stingerea obligatiei principale prin darea in plata

Art. 2.317. - Atunci cand creditorul a primit de bunavoie un imobil sau un bun drept plata a datoriei principale, fideiusorul ramane liberat chiar si atunci cand creditorul este ulterior evins de acel bun.

Urmarirea debitorului principal

Art. 2.318. -

(1) Fideiusorul ramane tinut si dupa implinirea termenului obligatiei principale, in cazul in care creditorul a introdus actiune impotriva debitorului principal in termen de 6 luni de la scadenta si a continuat-o cu diligenta

(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul in care fideiusorul a limitat in mod expres fideiusiunea la termenul obligatiei principale. In acest caz, fideiusorul este tinut doar daca actiunea impotriva debitorului principal este introdusa in termen de doua luni de la scadenta.

Decesul fideiusorului

Art. 2.319. - Fideiusiunea inceteaza prin decesul fideiusorului, chiar daca exista stipulatie contrara.

Cazul special

Art. 2.320. -

(1) Fideiusiunea constituita in considerarea unei anumite functii detinute de debitorul principal se stinge la incetarea acestei functii

(2) Cu toate acestea, fideiusorul ramane tinut pentru toate datoriile existente la incetarea fideiusiunii, chiar daca acestea sunt supuse unei conditii sau unui termen.