Capitolul 12 Contractul de depozit

SECTIUNEA 1 Reguli comune privind contractul de depozit

§1. Dispozitii generale

Notiune

Art. 2.103. -

(1) Depozitul este contractul prin care depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu obligatia de a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui in natura

(2) Remiterea bunului este o conditie pentru incheierea valabila a contractului de depozit, cu exceptia cazului cand depozitarul detine deja bunul cu alt titlu.

Proba

Art. 2.104. - Pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit trebuie incheiat in scris.

Delimitarea

Art. 2.105. -

(1) Cand sunt remise fonduri banesti sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, acestea devin proprietatea celui care le primeste si nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor

(2) In aceasta situatie se aplica, in mod corespunzator, regulile de la imprumutul de consumatie, cu exceptia cazului in care intentia principala a partilor a fost aceea ca bunurile sa fie pastrate in interesul celui care le preda. Existenta acestei intentii se prezuma atunci cand partile au convenit ca restituirea se poate cere anterior expirarii termenului pentru care bunurile au fost primite.

Remuneratia depozitarului

Art. 2.106. -

(1) Depozitul este cu titlu gratuit, daca din conventia partilor sau din uzante ori din alte imprejurari, precum profesia depozitarului, nu rezulta ca trebuie sa fie platita o remuneratie

(2) Cand cuantumul remuneratiei nu este stabilit prin contract, instanta judecatoreasca il va stabili in raport cu valoarea serviciilor prestate.

§2. Obligatiile depozitarului

Diligenta depozitarului

Art. 2.107. -

(1) Daca nu s-a convenit altfel, depozitarul raspunde numai in cazul in care nu a depus diligenta dovedita pentru pastrarea propriilor sale bunuri

(2) In lipsa de stipulatie contrara, atunci cand depozitarul este remunerat sau este un profesionist ori i s-a permis sa se foloseasca de bunul depozitat, el are obligatia de a pastra bunul cu prudenta si diligenta.

Folosirea bunului

Art. 2.108. - Depozitarul nu se poate servi de bunul incredintat lui fara invoirea expresa sau prezumata a deponentului.

Raspunderea depozitarului incapabil

Art. 2.109. - Daca depozitarul este minor sau pus sub interdictie, deponentul poate cere restituirea bunului remis atat timp cat acesta se afla in mainile depozitarului incapabil. In cazul in care restituirea in natura nu mai este posibila, deponentul are dreptul de a cere sa i se plateasca o suma de bani egala cu valoarea bunului, dar numai pana la concurenta sumei cu care s-a imbogatit depozitarul.

Dovada proprietatii

Art. 2.110. - Daca nu se prevede altfel prin lege, depozitarul nu poate solicita deponentului sa faca dovada ca este proprietar al bunului depozitat. Aceasta dovada nu poate fi ceruta nici persoanei desemnate de catre deponent in vederea restituirii bunului.

Modul de executare

Art. 2.111. - Depozitarul este obligat sa schimbe locul si felul pastrarii stabilite prin contract, daca aceasta schimbare este necesara pentru a feri bunul de pieire, pierdere, sustragere sau stricaciune si este atat de urgenta incat consimtamantul deponentului nu ar putea fi asteptat.

Incredintarea bunului

Art. 2.112. - Depozitarul nu poate incredinta altuia pastrarea bunului, fara consimtamantul deponentului, cu exceptia cazului in care este silit de imprejurari sa procedeze astfel.

Incredintarea bunului catre subdepozitar

Art. 2.113. -

(1) Depozitarul indreptatit sa incredinteze unei alte persoane pastrarea bunului raspunde numai pentru alegerea acesteia sau pentru instructiunile pe care i le-a dat, cu conditia sa fi adus de indata la cunostinta deponentului locul depozitului si numele persoanei care a primit bunul

(2) In caz contrar, depozitarul raspunde pentru fapta subdepozitarului ca pentru fapta sa proprie

(3) In toate cazurile, subdepozitarul raspunde fata de deponent pentru fapta sa.

Raspunderea

Art. 2.114. - Depozitarul care, fara a avea acest drept, a schimbat locul sau felul pastrarii ori s-a folosit de bunul depozitat sau l-a incredintat unei terte persoane raspunde si pentru caz fortuit, cu exceptia situatiei in care dovedeste ca bunul ar fi pierit chiar si daca nu si-ar fi depasit drepturile.

Denuntarea depozitului

Art. 2.115. -

(1) Deponentul poate sa solicite oricand restituirea bunului depozitat, chiar inauntrul termenului convenit. El este insa obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut in considerarea acestui termen

(2) Atunci cand depozitarul a emis un inscris care face dovada depozitului ori care confera detinatorului sau dreptul de a retrage bunul depozitat, depozitarul poate cere sa ii fie inapoiat acel inscris

(3) Depozitarul il poate constrange pe deponent sa reia bunul, daca exista motive grave pentru aceasta, chiar inaintea expirarii termenului convenit

(4) In cazul in care nu s-a convenit un termen, depozitarul poate restitui oricand bunul, dar poate fi obligat la plata de despagubiri, daca restituirea este intempestiva sau are loc inoportun.

Restituirea bunului

Art. 2.116. -

(1) Daca nu s-a convenit altfel, restituirea bunului primit trebuie sa se faca la locul unde acesta trebuia pastrat, iar cheltuielile ocazionate de restituire sunt in sarcina deponentului. Totusi, atunci cand depozitarul, fara sa se fi aflat in ipoteza avuta in vedere la art. 2.111, a schimbat unilateral locul pastrarii bunului, deponentul poate cere depozitarului fie sa aduca bunul in acel loc in vederea restituirii, fie sa suporte diferenta dintre cheltuielile prilejuite de restituire si acelea care s-ar fi facut in lipsa acestei schimbari

(2) Bunul se restituie in starea in care acesta se afla la momentul restituirii. Deteriorarea ce nu a fost pricinuita de fapta depozitarului ramane in sarcina deponentului

(3) In caz de neexecutare culpabila a obligatiei de restituire, daca bunul nu poate fi recuperat in natura de catre deponent, depozitarul are obligatia de a plati despagubiri, al caror cuantum se determina prin raportare la valoarea de inlocuire a bunului, iar nu la valoarea pe care acesta a avut-o la data la care a fost incheiat contractul.

Restituirea catre mostenitorul deponentului

Art. 2.117. -

(1) In caz de deces al deponentului, bunul se restituie mostenitorului, la cererea acestuia, chiar daca prin contract fusese desemnata o alta persoana in acest scop. Atunci cand exista mai multi mostenitori, restituirea facuta unuia sau unora dintre acestia nu le confera alte drepturi decat cele rezultate din aplicarea prevederilor legale referitoare la mostenire

(2) Aceste reguli se aplica in mod corespunzator atunci cand deponentul este persoana juridica.

Restituirea fructelor si plata dobanzilor

Art. 2.118. -

(1) Depozitarul este obligat sa restituie fructele bunului, daca le-a perceput

(2) Depozitarul nu datoreaza dobanda pentru fondurile banesti depozitate decat din ziua in care a fost pus in intarziere sa le restituie.

Pluralitatea de deponenti sau de depozitari

Art. 2.119. -

(1) Cand exista mai multi deponenti, iar obligatia este indivizibila sau solidara intre acestia, depozitarul este liberat prin restituirea bunului oricaruia dintre ei, daca nu s-a stabilit altfel prin contractul de depozit

(2) Daca sunt mai multi depozitari, obligatia de restituire revine aceluia sau acelora in detinerea carora se afla bunul, cu notificarea catre ceilalti depozitari a efectuarii restituirii.

Cazurile de nerestituire a bunului

Art. 2.120. -

(1) Depozitarul este aparat de obligatia de a restitui bunul, daca acesta i-a fost cerut de catre proprietar sau de o alta persoana indreptatita ori daca a fost rechizitionat de autoritatea publica sau daca i-a fost in alt mod ridicat potrivit legii ori a pierit prin caz fortuit

(2) Atunci cand in locul bunului care i-a fost ridicat sau care a pierit depozitarul a primit o suma de bani sau un alt bun, el este obligat sa le predea deponentului

(3) Daca depozitarul descopera ca bunul depozitat fusese furat ori pierdut, precum si pe adevaratul proprietar al bunului, el trebuie sa il informeze pe acesta din urma despre depozitul ce i s-a facut si sa il someze sa isi exercite drepturile intr-un termen determinat si indestulator, fara incalcarea dispozitiilor penale aplicabile. Numai dupa expirarea acelui termen depozitarul se poate libera prin restituirea lucrului catre deponent. In aceasta perioada, depozitarul este indreptatit sa primeasca aceeasi remuneratie ca si in cursul depozitului. Chiar si atunci cand contractul de depozit fusese incheiat cu titlu gratuit, deponentul datoreaza, pentru aceasta perioada, remuneratie, al carei cuantum se stabileste potrivit art. 2.106 alin. (2)

(4) In toate cazurile, depozitarul este tinut, sub sanctiunea obligarii la plata de despagubiri, sa denunte deponentului procesul care i-a fost intentat de revendicant, intervenirea rechizitiei sau a altei masuri de ridicare ori faptul care il impiedica sa restituie bunul.

Obligatia mostenitorului depozitarului

Art. 2.121. - Daca mostenitorul depozitarului a vandut cu buna-credinta bunul, fara sa fi stiut ca este depozitat, el este tinut sa inapoieze numai pretul primit sau sa cedeze deponentului actiunea sa impotriva cumparatorului, daca pretul nu i-a fost platit.

§3. Obligatiile deponentului

Cheltuielile si despagubirile

Art. 2.122. -

(1) Deponentul este obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut pentru pastrarea bunului

(2) Deponentul trebuie, de asemenea, sa il despagubeasca pe depozitar pentru toate pierderile suferite ca urmare a depozitarii bunului, cu exceptia cazului in care depozitarul a primit bunul cunoscand sau trebuind sa cunoasca natura sa periculoasa.

Plata remuneratiei

Art. 2.123. -

(1) Daca nu s-a convenit altfel, plata remuneratiei catre depozitar se face la data restituirii bunului

(2) In lipsa de stipulatie contrara, daca restituirea are loc inainte de termen, depozitarul nu are dreptul decat la partea din remuneratie convenita, corespunzatoare timpului cat a pastrat bunul.

SECTIUNEA a 2-a Depozitul necesar

Notiune

Art. 2.124. -

(1) Daca bunul a fost incredintat unei persoane sub constrangerea unei intamplari neprevazute, care facea cu neputinta alegerea persoanei depozitarului si intocmirea unui inscris constatator al contractului, depozitul este necesar

(2) Depozitul necesar poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, oricare ar fi valoarea lui.

Obligatia de acceptare

Art. 2.125. - Depozitarul nu poate refuza primirea bunului decat in cazul in care are un motiv serios pentru aceasta.

Regim juridic

Art. 2.126. -

(1) Cu exceptia dispozitiilor cuprinse in prezenta sectiune, depozitul necesar este guvernat de regulile comune privind contractul de depozit

(2) Depozitarul raspunde, in caz de pieire a lucrului, conform regulilor aplicabile depozitului neremunerat.

SECTIUNEA a 3-a Depozitul hotelier

Raspunderea pentru bunurile aduse in hotel

Art. 2.127. -

(1) Persoana care ofera publicului servicii de cazare, denumita hotelier, este raspunzatoare, potrivit regulilor privitoare la raspunderea depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client in hotel

(2) Sunt considerate ca fiind aduse in hotel:

a) bunurile aflate in hotel pe perioada cazarii clientului;

b) bunurile aflate in afara hotelului, pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului isi asuma obligatia de supraveghere pe perioada cazarii clientului;

c) bunurile aflate in hotel sau in afara acestuia, pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului isi asuma obligatia de supraveghere pentru un interval de timp rezonabil, anterior sau ulterior cazarii clientului

(3) Hotelierul raspunde si pentru vehiculele clientilor lasate in garajul sau in parcarea hotelului, precum si pentru bunurile care, in mod obisnuit, se gasesc in acestea

(4) In lipsa de stipulatie contrara, dispozitiile prezentei sectiuni nu se aplica in cazul animalelor de companie.

Raspunderea limitata

Art. 2.128. - Raspunderea hotelierului este limitata pana la concurenta unei valori de o suta de ori mai mare decat pretul pentru o zi afisat pentru camera oferita spre inchiriere clientului.

Raspunderea nelimitata

Art. 2.129. - Raspunderea hotelierului este nelimitata:

a) daca prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru care acesta raspunde;

b) daca bunurile au fost incredintate spre pastrare hotelierului;

c) daca hotelierul a refuzat primirea in depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat sa le primeasca.

Lipsa raspunderii

Art. 2.130. - Hotelierul nu raspunde atunci cand deteriorarea, distrugerea ori furtul bunurilor clientului este cauzata:

a) de client, de persoana care il insoteste sau care se afla sub supravegherea sa ori de vizitatorii sai;

b) de un caz de forta majora;

c) de natura bunului.

Obligatii ale hotelierului

Art. 2.131. -

(1) Hotelierul este obligat sa primeasca in depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare apartinand clientilor sai

(2) Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri decat in cazul in care, tinand seama de importanta si conditiile de exploatare ale hotelului, acestea sunt excesiv de valoroase ori sunt incomode sau periculoase

(3) Hotelierul poate sa examineze bunurile care ii sunt predate spre depozitare si sa ceara depozitarea acestora intr-un loc inchis sau sigilat.

Cazul special

Art. 2.132. - Hotelierul care pune la dispozitia clientilor sai, in camerele de hotel, o casa de valori nu este presupus a fi primit in depozit bunurile care vor fi depuse de clientii sai in casa de valori. In acest caz, sunt aplicabile dispozitiile art. 2.128.

Dovada

Art. 2.133. - Dovada introducerii bunurilor in hotel poate fi facuta prin martori, indiferent de valoarea acestor bunuri.

Decaderea din dreptul la repararea prejudiciului

Art. 2.134. -

(1) Clientul este decazut din dreptul la repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el insusi ori care au fost aduse pentru el in hotel daca:

a) in cel mult 24 de ore de la data la care a cunoscut prejudiciul nu a instiintat administratia hotelului;

b) nu a exercitat dreptul la actiunea in repararea prejudiciului in termen de 6 luni de la data producerii acestuia

(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in privinta bunurilor prevazute la art. 2.129 lit. b) si c).

Dreptul de retentie

Art. 2.135. - In cazul neplatii de catre client a pretului camerei si a serviciilor hoteliere prestate, hotelierul are un drept de retentie asupra bunurilor aduse de client, cu exceptia documentelor si a efectelor personale fara valoare comerciala.

Valorificarea bunurilor

Art. 2.136. - Hotelierul poate cere valorificarea bunurilor asupra carora si-a exercitat dreptul de retentie, potrivit regulilor prevazute de Codul de procedura civila in materia urmaririi silite mobiliare.

Localuri asimilate hotelurilor

Art. 2.137. - Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si bunurilor aduse in sanatorii, spitale, pensiuni, vagoane de dormit si altele asemanatoare.

SECTIUNEA a 4-a Sechestrul conventional

Notiune

Art. 2.138. - Sechestrul conventional este depozitul prin care doua sau mai multe persoane incredinteaza unui tert, denumit administrator-sechestru, unul sau mai multe bunuri mobile ori imobile in privinta carora exista o contestatie sau incertitudine juridica, cu obligatia pentru acesta de a le pastra si a le restitui celui recunoscut ca titular al dreptului.

Obligatiile, drepturile si puterile administratorului-sechestru

Art. 2.139. - Obligatiile, drepturile si puterile administratorului-sechestru sunt determinate prin conventia partilor, iar in lipsa se aplica regulile prezentei sectiuni.

Conservarea si instrainarea obiectului sechestrului

Art. 2.140. -

(1) Administratorul-sechestru este tinut sa pazeasca si sa conserve obiectul sechestrului cu diligenta unui depozitar

(2) Daca natura bunului o cere, administratorul-sechestru este tinut sa indeplineasca acte de administrare, regulile din materia mandatului fiind aplicabile in mod corespunzator

(3) Cu autorizarea instantei judecatoresti, administratorul-sechestru poate sa instraineze bunul, in cazul in care acesta nu poate fi conservat sau daca, pentru un alt motiv, masura instrainarii este vadit necesara.

Liberarea administratorului-sechestru

Art. 2.141. -

(1) Administratorul-sechestru trebuie sa predea bunul celui desemnat de instanta judecatoreasca sau, dupa caz, celui indicat prin acordul tuturor partilor care l-au numit

(2) Pana la finalizarea contestatiei sau pana la incetarea starii de incertitudine juridica, administratorul-sechestru nu va putea fi liberat decat prin acordul tuturor partilor care l-au numit sau, pentru motive temeinice, prin hotarare judecatoreasca.

Remuneratia, cheltuielile si despagubirile

Art. 2.142. -

(1) Daca nu s-a convenit altfel, administratorul-sechestru are dreptul la o remuneratie

(2) Chiar si in cazul sechestrului cu titlu gratuit, administratorul-sechestru are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor facute pentru conservarea si administrarea bunului sechestrat, precum si la plata despagubirilor pentru pierderile suferite in legatura cu acesta.

Sechestrul judiciar

Art. 2.143. - Sechestrul poate fi dispus de instanta de judecata, cu aplicarea prevederilor Codului de procedura civila si, dupa caz, a dispozitiilor prezentei sectiuni.