Noi cu cine mai facem banking?

Decizia bancii centrale a Austriei privind limitarea creditarii in tarile din Europa Centrala si de Est la 110% din finantarile ce pot fi atrase de pe aceste piete (in principal depozite, dar si alte forme de finantare) mareste temerile privind o stagnare - sau chiar restrangere - a creditarii in Romania in perioada urmatoare. Desigur, vor fi afectate toate tarile din regiune in care bancile austriece au o prezenta importanta, dar in tara noastra bancile in cauza sunt printre cele mai mari din sistem.

Devine in acest context foarte importanta asigurarea resurselor financiare din interiorul tarii. In trecut, bancile straine prezente in Romania se finantau ieftin si cu sume ridicate de la bancile mama, ceea ce facea ca si oferta de credite din piata sa fie abundenta si la costuri relativ reduse. Acelasi comportament a determinat si "explozia" volumului de credite cu mult peste nivelul avansului economiei. S-a argumentat in acel moment ca tara noastra este "sub-bancarizata", adica nivelul creditelor raportat la PIB este sensibil mai redus decat media UE. Pana la urma, am vazut clar cu totii ca o buna parte din aceste credite finantau investitii care fie nu erau profitabile, fie nu erau necesare, precum si consumul populatiei si boom-ul ipotecar speculativ.

O alta problema a finantarii ieftine de la bancile mama a fost accentul prea mare pus de bancile comerciale pe creditul in valuta (pentru ca sursele de finantare erau in valuta)... Acesta a fost comportamentul tuturor bancilor straine prezente in toata Europa Centrala si de Est, in dorinta de a acapara o cota de piata cat mai ridicata din pietele financiare ale aces-tei zone ce oferea speranta unor cresteri economice mult mai ridicate decat "vechea" Uniune.

Pentru Austria, o economie destul de mica si cu un sistem financiar important, dorinta bancilor sale de a ocupa pozitii de frunte in noua Europa a determinat o expunere de 266 de miliarde de euro, sau aproximativ 70% din Produsul Intern Brut al tarii, ceea ce se traduce astazi printr-un risc deosebit de ridicat fata de evolutia economica si financiara din regiune. Confruntate cu perspectiva de a pierde ratingul (atat de rar si vulnerabil in ultima vreme!) AAA din partea agentiilor de rating din cauza posibilei contagiuni fata de sistemul financiar propriu, oficialitatile austriece au decis sa inghete practic finantarea creditarii din pietele in care sunt prezente bancile austriece.

In aceste conditii, este foarte probabil ca pe termen scurt sa nu asistam la reluarea creditarii asa cum am sperat, pentru a ajuta cresterea economica din Romania - acesta ar fi efectul negativ al masurii respective. In plus, exista ris-cul ca oficialii bancilor comerciale sa majoreze dobanzile la credite, pentru ca banii din sistem vor fi mai putini. Acest fenomen ar conduce la probleme de numerar pentru companii si implicit la cresterea in continuare a procentului de credite neperformante - am continua sa ne invartim deci in acelasi cerc vicios, in care economia nu poate "porni motoarele" din cauza lipsei de fonduri, iar bancile nu pot finanta economia din cauza volumului mare de credite neperformante care le "boicoteaza" politicile privind riscul de credit.

In lipsa resurselor de finantare, bancile nu vor mai putea sa crediteze nici statul roman, care trebuie sa isi acopere deficitul bugetar. Dar exista si efecte pozitive, oricat ar parea de paradoxal. Primul ar fi o continuare a maturizarii pietei bancare din Romania. Spre exemplu, bancile s-ar putea gandi sa emita instrumente de finantare pe piata locala, in incercarea de a atrage surse altfel decat din depozitele de la persoane fizice.

Fondurile de pensii si fondurile de investitii ar fi principalii clienti care si-ar dori in portofoliu (cel putin in perioade normale, nu stiu acum cat de mare ar fi cererea) obligatiuni emise de bancile comerciale din Romania, dar si persoanele fizice se pot afla printre cumparatori, mai ales daca instrumentele respective vor avea un raport pret/risc adecvat conditiilor actuale.

Al doilea efect pozitiv poate fi mutarea activitatii de creditare tot mai puternic si rapid catre moneda nationala. Cum sursele de finantare din strainatate au secat, singura optiune pentru bancile comerciale este finantarea de pe piata locala. Aceasta nevoie va conduce la majorarea dobanzilor atat la depozitele in lei de catre bancile care au nevoie de fonduri, cat si la depozitele in valuta.

Dragos Cabat