Tipuri de contracte de munca in Italia

In Italia, sunt reglementate mai multe tipuri de contracte de munca, astfel:

Contractul de munca autonoma

Contractul pentru efectuarea unei lucrari (o prestatie de munca autonoma) exista in cazul in care o persoana se obliga sa efectueze o lucrare sau un serviciu, prin propria munca „fara raporturi de subordonare“ (art.2222 Codul Civil).

Caracteristicile muncii autonome sunt:

Autonomia in gestionarea propriei activitati, in modul de organizare al intreprinderii, in asumarea riscului legat de exercitarea activitatii productive, precum si modalitatea de determinare a compensatiei stabilite pentru rezultatul final plecand de la timpul necesar desfasurarii activitatii.

Contractul de munca subordonata

Contractul de munca subordonata este reglementat prin art. 2094 Codul Civil.

Lucratorul subordonat este acea persoana care se angajeaza, in schimbul unei retributii, sa desfasoare propria activitate, subordonandu-se angajatorului, fiind angajatul acestuia.

Raportul de munca subordonata este caracterizat prin elementul de supunere al prestatorului de munca fata de puterea directiva, organizatorica si disciplinara a angajatorului.

Contractul de munca parasubordonata

Prezinta caracteristici proprii atat muncii autonome, cat si muncii subordonate.

In special colaborarea coordonata si continua este un raport de munca in care colaboratorul se angajeaza sa realizeze o lucrare sau sa presteze un serviciu in mod continuu in favoarea ordonatorului lucrarii si in coordonare cu acesta din urma, dar fara a exista vreo legatura sau relatie de subordonare.

Termenul de parasubordonare exprima pe scurt o multitudine de raporturi caracterizate de coordonare si continuitate, reglementate prin art. 409 din Codul de Procedura Civila care in urma modificarilor prevazute prin Legea 503/1973 a extins aplicarea dispozitiilor asupra procesului de munca la o astfel de tipologie de raporturi.

Forma tipica a parasubordonarii este aceea prevazuta in articolul 1742 din Codul Civil referitor la raportul de agentie si de reprezentanta.

In special, in sensul art. 61-69 din DL 276/03 colaborarile coordonate si continue desfasurate in mod cu precadere personal si fara relatii de subordonare trebuie sa poata fi atribuibile unuia sau mai multor proiecte specifice sau programe sau etape ale acestora determinate de ordonatorul de lucrari.

Retributia trebuie sa fie proportionala cu cantitatea si calitatea muncii efectuate. Parametrul reglementat de legislativ trebuie sa tina cont de compensatiile acordate in mod normal pentru prestatii de o natura similara inclusiv pe baza contractelor colective nationale de referinta.

Contractul de munca ocazionala

Este reglementat de art. 61 aliniatul 2,  DL 276/03 si consta in colaborari coordonate si continue care au o durata totala nu mai mare de 30 de zile in cursul unui an, cu acelasi ordonator de lucrari, cu exceptia cazului in care retributia totala incasata este superioara sumei de 5.000 euro.

Este vorba despre colaborari de volum mic pentru care legiuitorul nu a considerat necesar sa prevada legarea de proiect si sunt astfel excluse din disciplina despre care s-a vorbit anterior in DL 276/03.

In mod general, toti angajatorii pot folosi asemenea contracte stipuland aceasta in forma scrisa pentru ca demonstreaza prezenta motivelor de ordin tehnic, organizatoric, productiv sau substitutiv.

Asemenea motive nu trebuie indicate in mod generic, ci trebuie detaliate in mod specific pentru a rezulta motivatiile concrete si efective.

Terminarea contractului poate rezulta direct prin indicarea specifica a datei finale sau indirect atunci cand data finala este legata de un anumit eveniment. La scadenta raportul se incheie automat, dar in urma unei majorari a retributiei este posibila prelungirea de fapt a raportului dupa termenul fixat initial sau prelungit succesiv. O astfel de prelugire are durata de 30 de zile pentru contractele cu durata initiala egala cu 6 luni sau superioara si 20 de zile pentru contractele cu durata mai mica.

Din punct de vedere economic si normativ (art.6 si 12 DL 368/01) lucratorii angajati pe perioada determinata sunt echivalati cu lucratorii angajati pe perioada nedeteminata cu diferenta ca retributia acestora este proportionala cu perioada de munca prestata.

In concluzie, lucratorul cu contract pe perioada determinata are dreptul la concediu, al 13-lea salariu, concediu medical si orice alte beneficii compatibile cu natura contractului pe durata determinata.

Munca sezoniera

Reprezinta un caz particular al contractului de munca pe durata determinata unde aplicarea duratei este justificata de caracterul sezonier al activitatii lucrative care este in beneficiul angajatorului.

Lista activitatilor sezoniere este prevazuta in DPR 7/10/63 nr. 1525 asa cum a fost integrat in DPR 14/09/87 nr 560 si DPR 11/07/95 nr. 378. In special se subliniaza ca art. 4 aliniatul ter. al DL 368/01 modificat prin legea 247/07 prevede ca activitatile sezoniere nu se supun limitelor asupra reinnoirii si a prelungirilor prevazute de acelasi decret legislativ pentru contractele cu durata determinata.

In plus, aliniatele quinques si sexies ale art.4 a DL 368/01, modificat prin legea 247/07, stabilesc un drept de precedenta referitor la angajarea pe durata determinata efectuate de acelasi angajator pentru aceleasi activitati sezoniere.