Impozitarea proprietatilor din strainatate ale rezidentilor din Italia - ultima gaselnita?

In conditiile in care Italia si Spania sunt puternic afectate de criza – din motive diferite, avand structuri diferite ale economiilor lor dar un mare punct comun si anume romanii care lucreaza in aceste tari – se pune tot mai puternic problema disciplinei fiscale, asa cum este cazul si cu Grecia si tot mai multe tari lovite de criza financiara.

Toate tarile 'latine' sau din banda sudica a UE sunt afectate de o colectare a veniturilor fiscale foarte scazuta. Evaziunea fiscala a trecut de mult de stadiul de 'sport national' asa cum alinta americanii tendinta lor de a limita sumele platite sub forma de taxe catre stat, ajungand in multe tari europene sa dea senzatia unor comportamente cvasi-mafiote.

Munca la negru spre exemplu este extrem de extinsa in tarile dezvoltate si care se considera aparatoare ale eticii in afaceri. Atat in Italia si Spania, cat si in Franta, Marea Britanie ori Grecia imigrantii care muncesc fara carte de munca au fost la inceput tolerati, apoi admisi cu maxima larghete de autoritati. In perioada lunga de crestere economica, existenta imigrantilor avea efectul de a micsora presiunea pe cererea imensa de forta de munca si implicit mentinerea salariilor la niveluri rezonabile – implicit pastrarea inflatiei in ‘banda’ de siguranta. Si peste ocean lucrurile stau cam la fel, doar ca in locul muncitorilor din fostele tari din Europa de Est (prezenti in tarile zonei euro) avem mexicani si imigranti din China, India ori Pakistan, prezenti mai putin in Europa (cu exceptia importanta reprezentata de Marea Britanie, ai carei imigranti veniti din fostele colonii britanice sunt o imagine obisnuita in marile orase ale Angliei). In ultima perioada, autoritatile incearca sa limiteze prin diverse modalitati venirea a noi valuri de imigranti, in conditiile in care somajul a atins cote alarmante: in Spania de peste 23%, in Italia peste 10% chiar si in Germania 6,8% (desi acest nivel a fost prezentat ca o performanta, cel mai scazut din ultimii 20 de ani).

Neplata taxelor de catre cetateni este atat de extinsa incat autoritatile au inceput sa faca razii si sa ceara celor mai bogati dintre locuitori plata sumelor datorate. Vorbim evident in primul rand despre posesorii de masini de lux, proprietati imobiliare extinse, actionari la diverse companii (care evident raporteaza pierderi dar ofera actionarilor lor surse financiare suficiente pentru a etala un stil de viata opulent…). Complicitatea dintre stat si cei care au beneficiat de acest 'tratament special' obisnuit in toate economiile este clara: cu sistemele informatice de astazi este greu de argumentat faptul ca nu se poate controla averea (si implicit sursa ei) unei persoane – doar daca nu ai interesul sa o faci nu reusesti. Presiunea publica si starea tot mai precara a bugetelor tarilor importante a dus insa la o schimbare de comportament.

In aceasta ordine de idei, guvernul italian impune o taxa tuturor locuitorilor din peninsula (indiferent de nationalitate) asupra proprietatilor lor imobiliare, indiferent daca sunt localizate in Italia sau in afara tarii. Asadar, un 'capsunar' roman care detine o casa in tara va trebui sa plateasca o taxa in Italia! Este corect? Nu stiu, ceea ce stiu este motivul pentru care taxa va fi (sper) impusa chiar in aceasta forma: ea este adresata in primul rand italienilor care si-au cumparat proprietati in strainatate si evazioneaza statul italian prin diverse moduri. Daca taxa s-ar fi aplicat doar cetatenilor italieni, multe astfel de proprietati ar fi 'trecut' rapid in proprietatea (de fatada, evident) a unor imigranti alesi special. Mai mult, pare o judecata fireasca: atat timp cat obtii venituri intr-o anumita tara (indiferent de nationalitatea sau cetatenia ta) si folosesti banii pentru a-ti cumpara proprietati oriunde in lume, ar trebui sa platesti o taxa… Astfel se elimina sau macar se reduce in oarecare masura evaziunea directa prin munca la negru (pe care se pare ca autoritatile o pot controla mai greu sau nu inca intersul suficient sa o scoata la suprafata datorita impactului potential negativ asupra cresterii economice). O modalitate aparent simpla de reducere a incredibilului procentaj de 17% din PIB cat reprezinta in Italia economia gri.

Este un model care ar putea fi urmat cu succes si in Romania (unde estimez ca peste 20% din PIB sunt venituri necontabilizate). Facand un calcul simplu vedem ca prin reducerea economiei gri catre 10% (cat este o valoare acceptata in tarile cu cei mai 'corecti' cetateni) am obtine o crestere economica puternica si implicit venituri bugetare suplimentare care sa acopere deficitele pentru urmatorii ani. Probabil ca 'valul' disciplinarii fortate va veni peste tot mai multe tari ale lumii, iar Romania nu va ramane la coada.