Impactul crizei din Grecia asupra euro si a tarilor din regiune

Daca Uniunea Europeana anticipeaza o crestere a economiilor est-europene in acest an, situatia financiara a Greciei ameninta materializarea acestei previziuni, dar si stabilitatea altor state din zona euro sau doar membre ale UE. In absenta unui consens politic cu privire la planul de austeritate propus de premierul socialist Georgios Papandreou menit sa reduca datoria uriasa, grecii risca sa nu primeasca urmatoarea transa din imprumutul de 110 miliarde euro acordat Uniunea Europeana si Fondul Monetar International.

In acest context, se vehiculeaza intens posibilitatea restructurarii datoriilor Greciei, idee respinsa de Banca Centrala Europeana care insista pentru continuarea programului de austeritate. BCE detine cea mai mare parte a obligatiunilor grecesti, in valoare de 40-60 miliarde euro, plus dublu sub forma de garantii pentru imprumuturi, ceea ce ii confera statutul de parte puternic implicata in aceasta criza. Mai mult, BCE se teme ca o adancire a crizei din Grecia ar putea insemna sfarsitul euro, deci implicit dizolvarea de facto a Bancii, al carei rol este gestionarea politicii monetare comune a tarilor din zona euro.

In realitate, problemele legate de restructurarea datoriilor Greciei sunt mai complexe decat par, iar 'pedepsirea' populatiei si guvernului pentru o politica fiscala si sociala prea permisiva nu rezolva aceste probleme. In primul rand, o mare parte din obligatiuni sunt emise conform legilor din Grecia, asadar pot fi restructurate de guvernul elen fara acordul prealabil al detinatorilor de obligatiuni - acesta este si motivul pentru care ele se tranzactioneaza cu un discount ridicat in acest moment. Oficialii BCE se tem de restructurarea datoriilor Greciei din mai multe motive.

Iesirea Greciei din zona euro nu este nici ea o solutie, atat timp cat datoriile au fost contractate in euro si probabil vor trebui platite tot in aceasta moneda. Membrii zonei euro, BCE si FMI nu se pot pune de acord in privinta caii de urmat, iar singura persoana care putea media aceste neintelegeri - Dominique Strauss-Kahn - nu mai este 'disponibil'
In primul rand, din experientele ultimelor decenii (Brazilia, Mexic, Argentina, Pakistan, Uruguay, Rusia sunt cateva exemple de tari care si-au restructurat datoria externa) restructurarea duce la deprecierea monedei nationale. Ori, in cazul Greciei moneda respectiva este euro, si exista temerea ca moneda unica ar inceta sa mai existe in cazul unei incetari de plati a unuia dintre statele membre.

Nesiguranta de pe pietele financiare este resimtita tot mai acut pe piata valutara si este normal, in opinia analistului financiar Dragos Cabat, managing partner eFin.ro, ca tendinta de depreciere a euro sa continue in lunile urmatoare. Paradoxal, monedele care au de castigat sunt dolarul si francul elvetian, nu monedele tarilor emergente. Dimpotriva, posibilitatea extinderii crizei grecesti la alte tari vulnerabile ale Europei - cu atat mai mult cu cat listei initiale formate din Portugalia si Irlanda i s-au adaugat mai nou Spania si Italia - a facut ca monedele tarilor din estul Europei sa scada in raport cu euro, evident pe seama nervozitatii investitorilor financiari si fara o legatura clara cu evolutiile economice ale acestor tari. Cu toate acestea, una din vulnerabilitatile majore ale tarilor Central si Est Europene este dependenta de bancile mama din UE. Grecia, dar si Portugalia si Spania au detineri in sistemul bancar la nivel regional.

In opinia analistului, singura varianta politic acceptabila in actualul context este de prelungire a maturitatiii obligatiunilor emise de Grecia. Aceasta varianta nu schimba cu mult situatia prezenta: sumele de plata pentru guvernul grec ar ramane insemnate anual, ceea ce nu elimina pericolul unei intrari in incapacitate de plata, la un moment dat. Ar fi doar o cosmetizare a situatiei pentru economia Greciei, nu o schimbare de fond. Cu toate acestea, nu este sustenabil pe termen lung ca o tara sa aiba un nivel al datoriei publice de 150% din PIB, in crestere de la an la an. Orice program de austeritate al guvernului elen nu face decat sa micsoreze cresterea economica din Grecia si sa puna mai multa presiune pe serviciul datoriei, in conditiile in care dobanzile de plata ar putea creste semnificativ.

In actualele conditii, euro a pierdut 5,4% de la inceputul lunii mai in fata dolarului american, coborand in acelasi timp la un minim istoric in fata francului elvetian. FMI a avertizat ca ingrijorarile privind datoria publica din unele state se pot extinde si ar putea afecta atat tarile Central Europene, cat si Europa de Est. De la inceputul lunii, forintul maghiar a pierdut 2,6% in fata euro, in timp ce zlotul polonez a evoluat volatil, dar cu amplitudini limitate, pierzand 0,5% in acelasi interval. Leul a fost in buna parte izolat fata de ingrijorarile vizand Grecia si Portugalia in primul trimestru al anului, pe seama semnalelor ca economia da semne timide de revenire si cu largul concurs al BNR care a incercat sa mentina moneda nationala in banda de variatie 4 – 4,1 dar recentele evolutii au facut ca leul sa piarda teren in fata monedei unice in ultima saptamana.

Pentru Romania, perspectivele continuarii crizei financiare si cresterile economice anemice din Spania, Italia, Grecia si Irlanda au si o alta conotatie: o buna parte din romanii care lucreaza in strainatate sunt localizati in aceste tari. Somajul, reducerile salariale si perspectivele negative ale acestor muncitori determina si un nivel mai mic pentru repatrierile de valuta. Astfel, perspectiva reluarii consumului din Romania pe seama banilor trimisi acasa de ‘capsunari’ este tot mai indepartata - ceea ce nu este neaparat rau pentru echilibrele macroeconomice, dar pune o limita asupra potentialului de crestere economica din tara noastra.