Ghid export: Investigatii antidumping, antisubventie sau de salvgardare

Din ce motive este initiata o investigatie?

Investigatiile de aparare comerciala sunt initiate fie in urma unei reclamatii din partea unei industrii, fie la initiativa unei autoritati de investigare. In functie de instrument, o investigatie poate fi initiata cand exista dovezi referitoare la (i) dumping, subventionare sau o crestere semnificativa a importurilor, (ii) un prejudiciu cauzat unei industrii interne si (iii) o legatura de cauzalitate intre prejudiciu si importurile in cauza.

In marea majoritate a cazurilor, investigatia se bazeaza pe o reclamatie depusa de unul sau mai multi producatori interni. Mentionam ca, prin lege, reclamantii trebuie sa reprezinte o proportie insemnata din productia interna. Fiecare parte interesata are dreptul de a obtine o „versiune publica” a acestei reclamatii (respectiv, o versiune din care toate datele confidentiale au fost eliminate).

Cum sunt informat in legatura cu o investigatie?

O tara care initiaza o investigatie trebuie sa publice un aviz, asa-numitul aviz de initiere, in monitorul sau oficial national. De asemenea, tara respectiva trebuie sa informeze autoritatile din tarile vizate de investigatie. In mod normal, toti producatorii-exportatori cunoscuti de autoritatile de investigare sunt, de asemenea, informati in mod direct. De fiecare data cand Comisia Europeana este anuntata de initierea unei investigatii, aceasta informeaza imediat reprezentantii statelor membre, cerandu-le sa transmita informatiile partilor in cauza. Comisia Europeana incearca, de asemenea, sa contacteze asociatiile UE care reprezinta industria responsabila pentru fabricarea produsului aflat sub investigatie cu scopul de a le alerta, de a le oferi informatiile relevante si de a le cere sa isi contacteze membrii. Comisia Europeana face, de asemenea, publice investigatiile in curs pe pagina sa de internet. Producatorii-exportatori sunt astfel fie informati in mod direct de catre autoritatile de investigare, fie sunt anuntati in legatura cu o investigatie de catre statul membru respectiv sau asociatia UE relevanta. In multe cazuri, producatorii pot afla, de asemenea, despre o initiere prin intermediul contactelor lor profesionale uzuale, de exemplu, de la clientii lor, deoarece aceste informatii se raspandesc rapid, de obicei.

De ce o investigatie?

Odata ce autoritatile au analizat reclamatia si s-au convins ca exista suficiente dovezi, acestea vor decide sa initieze o investigatie. Scopul investigatiei este de a colecta informatii pentru a verifica daca sunt indeplinite conditiile juridice de instituire a masurilor si de a stabili nivelul masurilor. Nu toate investigatiile conduc inevitabil la aplicarea de masuri. Investigatia poate indica, de fapt, ca masurile nu sunt justificate.

Ar trebui sa particip la investigatie?

Pentru a obtine cel mai bun rezultat posibil, se recomanda sa cooperati cu autoritatile de investigare si sa prezentati informatiile solicitate. In cadrul unei investigatii antidumping sau antisubventie, societatilor care coopereaza pe deplin li se va impune o taxa individuala care sa reflecte situatia lor, taxa care va fi, in mod normal, mai mica decat taxa impusa societatilor care nu au cooperat. Pe cine ar trebui sa contactez?

Daca societatea dumneavoastra este vizata de o investigatie sau are anumite intrebari, va recomandam sa va contactati asociatia nationala si/sau europeana care este, de obicei, informata si familiarizata cu aceste proceduri. Puteti, de asemenea, contacta administratia nationala pentru a obtine consiliere adecvata si o evaluare a procedurilor. Pentru a primi toate informatiile relevante (precum avizul de initiere, chestionare) si pentru a respecta toate termenele-limita, va rugam sa contactati direct autoritatile de investigare in cauza.

Este important sa va „faceti cunoscuti” acestor autoritati si sa va inregistrati ca parte interesata in cadrul investigatiei. Aceasta este adesea o cerinta preliminara pentru a va putea exercita drepturile de aparare. In plus, Comisia Europeana monitorizeaza activ actiunile de aparare comerciala intreprinse de tarile care nu sunt membre ale Uniunii Europene. Desi Comisia Europeana nu poate reprezenta in mod legal producatorii UE in aceste investigatii, aceasta a acumulat cunostinte tehnice si o vasta experienta in ceea ce priveste utilizarea instrumentelor de aparare comerciala de catre tarile terte. O echipa de responsabili de caz experimentati va sta la dispozitie pentru a oferi societatii dumneavoastra asistenta tehnica si consultanta.

Care sunt principalele etape ale unei investigatii?

Initierea unei investigatii

Autoritatile unei tari din afara UE initiaza o investigatie prin intermediul unei informari publicate in monitorul oficial national. Aceasta informare specifica, de asemenea, toate termenele-limita relevante. In paralel, autoritatile informeaza exportatorii direct vizati si/ sau ambasadele, birourile comerciale si delegatiile UE relevante.

Inregistrarea producatorului vizat

Producatorii-exportatori afectati de investigatie trebuie sa se inregistreze la autoritatea de investigare si sa solicite un chestionar. Termenele-limita stranse trebuie respectate: in mod normal, intre 15 si 21 de zile pentru inregistrarea in calitate de parte interesata si intre 30 si 45 de zile pentru returnarea chestionarului completat.

Instituirea de masuri provizorii

Masurile provizorii pot fi impuse incepand cu 60 de zile de la data initierii investigatiei. De obicei insa, este nevoie de mai mult timp. Masurile provizorii nu sunt impuse in toate cazurile. Informatii suplimentare/vizita In timpul desfasurarii investigatiei, autoritatile pot solicita informatii suplimentare si/sau pot programa o vizita de verificare la sediile exportatorilor. Retineti ca vizita de verificare poate avea loc inainte sau dupa instituirea de masuri provizorii. Instituirea de masuri definitive O investigatie se poate incheia prin instituirea de masuri definitive. Autoritatile de investigare sunt obligate sa comunice rezultatele finale si, in conformitate cu normele OMC, sa ofere posibilitatea partilor interesate de a transmite observatii inainte de instituirea unor masuri definitive. Cu exceptia unor situatii speciale, investigatiile pot fi incheiate in decurs de un an si in niciun caz nu pot dura mai mult de 18 luni.

Care sunt particularitatile investigatiilor de salvgardare?

Principalele etape identificate mai sus se aplica si investigatiilor de salvgardare: initierea prin publicarea unei informari in monitorul oficial intern, necesitatea inregistrarii in calitate de parte interesata, chestionare, publicarea rezultatelor pentru a permite partilor sa transmita observatii si instituirea de masuri. Anumite aspecte ale procedurilor de salvgardare difera insa de procedurile antidumping si antisubventie pentru ca masurile de salvgardare reprezinta o actiune de urgenta si aceeasi taxa este impusa asupra tuturor importurilor indiferent de tara de origine. Principalele diferente sunt urmatoarele:

1. Masurile provizorii pot fi impuse simultan cu initierea investigatiei. Prin urmare, exportatorii pot fi dintr-odata confruntati, fara avertizare, cu o taxa de salvgardare.

2. Desi cooperarea societatilor individuale este importanta si in cadrul procedurilor de salvgardare, aceasta nu are acelasi impact ca in investigatiile antidumping si antisubventie, pentru ca nu se calculeaza taxe individuale. Aceeasi taxa se aplica importurilor din toate sursele in mod egal. Autoritatile de investigare pot totusi alege o forma de taxa care sa vizeze intr-un mod mai precis cauza problemelor, fara a penaliza, in mod nemeritat, importurile care nu aduc prejudicii industriei interne.

De exemplu, ar putea fi impusa o masura doar sub un anumit pret minim de import. Exportatorii pot avea astfel un interes clar de a coopera pentru a se asigura ca punctele de vedere si observatiile lor sunt luate in considerare. In absenta cooperarii, partile pot pierde efectiv dreptul de a-si apara interesele (de exemplu, de a prezenta informatii si participa la audieri).

Prin urmare, societatile care fac obiectul unei investigatii de salvgardare trebuie sa contacteze imediat Comisia Europeana si/sau administratia statului membru respectiv pentru elaborarea unei strategii de aparare, astfel incat sa nu fie penalizate pe nedrept. In multe cazuri, exportatorii europeni nu sunt cauza unui prejudiciu pentru ca exporturile lor sunt efectuate, de obicei, in segmente de pret mai mari.