Modalitati de finantare a unui IMM

IMM-urile au la dispozitie diverse surse de finantare ale afacerii, in functie de necesarul determinat in baza planului de afaceri.

Finantare IMM prin:

- Capitalul propriu

- Creditul bancar

- Finantari obtinute prin programe de promovare a IMM-urilor

- Fonduri structurale

- Fonduri de capital de risc

- Leasing

- Credite de la furnizori si de la clienti

- Credite pe efecte de comert (factoringul si scontarea)

Capitalul propriu

Primul tip de finantare a afacerii reprezinta resursele proprii sau cele atrase de la parteneri privati, altele decat institutiile financiare.

Creditul bancar

Creditul de la banca poate fi o alegere destul de neinspirata pentru firmele nou infiintate, deoarece bancile impun reguli destul de stricte, iar IMM-urile trebuie sa indeplineasca o serie de conditii inflexibile. Pentru firmele nou infiintate, bancile sunt reticente in a acorda credite. Banca are nevoie de siguranta ca va primi inapoi banii acordati drept credit, si firmele nou-infiintate nu ofera aceasta garantie, din diferite motive (nu au istoric, nu au experienta, nu au foarte multe elemente care sa faca din aceste firme elemente stabile in cadrul economiei).

Pentru obtinerea unui credit de la banca, intreprinzatorul trebuie sa ofere bancii anumite garantii reale pentru rambursarea creditului. Garantiile reale sunt reprezentate de imobilele, echipamentele, automobilele pe care intreprinzatorul sau firma sa le au in posesie si pe care sunt dispuse sa le ipotecheze sau gajeze in favoarea bancii in vederea acordarii creditului.

Pentru oferirea altor tipuri de garantii decat cele imobiliare exista diverse formule (fonduri de garantare, regarantare, scrisori de garantie din partea altor banci, etc.).

Cele mai cunoscute sunt fondurile de garantare de credite. Aceste fonduri garanteaza prin scrisori de garantie firmele care doresc sa obtina un credit rambursabil.

In Romania, exista trei fonduri de garantare:

• Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM

Beneficiarii garantiei: Societati comerciale mici si mijlocii, persoane juridice romane organizate conform Legii 31/1990, republicata, persoane fizice sau asociatii familiale romane autorizate prin Decretul lege nr. 54/1990 care indeplinesc conditiile prevazute de Legea nr. 133/1999 si

care desfasoara activitati in domeniul industrial, comercial, al constructiilor, transporturilor, turismului, prestarilor de servicii, etc.

Tipuri de garantii: Acordarea de garantii bancilor comerciale/institutii finantatoare pentru solicitantii de credite in lei sau valuta, IMM, persoane fizice/asociatii familiale (asa cum au fost definite la beneficiarii garantiei), respectiv:

- Credite pe termen scurt, mediu si lung destinate finantarii proiectelor de investitii sau finantarii ciclului de productie (inclusiv capital de lucru)

- Scrisori de garantie bancara

- Contracte de leasing (maxim 3 rate consecutive)

- Linii de credit

• Fondul Roman de Garantare a Creditului

• Fondul de Garantare a Creditului Rural.

Finantari obtinute prin programe de promovare a IMM-urilor

Cunoscandu-se reticenta bancilor in a acorda credite firmelor noi, exista programe de finantari, mai ales nerambursabile care se adreseaza exact sectorului de intreprinderi nou-infiintate.

Fiind finantari nerambursabile, exista un model foarte clar de documentatie care trebuie intocmit.

Documentatia astfel realizata intra intr-un proces de competitie cu alte documentatii ale altor firme nouinfiintate si cele mai bune proiecte primesc finantare.

Aceste tipuri de programe suport pentru IMM-uri sunt atat finantari rambursabile cat si finantari

nerambursabile.

Finantarile rambursabile constau in finantarea anumitor banci din banii publici, iar banca refinanteaza IMMurile.

In acest caz, dobanda este mai scazuta decat dobanda pietei.

Finantarile nerambursabile reprezinta ajutoare financiare acordate IMM-urior, ajutoare care provin in principal din doua surse: bugetul de stat si Uniunea Europeana sau alte organizatii internationale.

Pentru perioada 2011-2013, Guvernul pune la dispozitie Programul Mihail Kogalniceanu, care are ca obiectiv acordarea de facilitati de subventionare partiala a dobanzilor si, dupa caz, de garantare de catre stat, pentru creditele acordate intreprinderilor mici si mijlocii, de catre institutiile de credit.

Fonduri structurale

Fondurile europene nerambursabile sunt acele instrumente financiare elaborate de Uniunea Europeana pentru Romania in segmentul public si privat, cu intentia de a dezvolta anumite domenii si zone pentru atingerea anumitor standarde de dezvoltare, atat economica, dar si sociala sau culturala. Aceste fonduri sunt subventionate si se adreseaza unei palete largi de activitati si investitii: infrastructura, agricultura, turism, IMM-uri etc.

Fondurile de capital de risc

Prin sistemul fondurilor de capital de risc, intreprinzatorul primeste un partener in afacere, care aduce o suma importanta de bani ca aport la capitalul social al societatii. In general, fondul doreste sa fie actionar minoritar la societate si sa-si retraga participarea in aproximativ cinci ani.

Acest tip de asociere cu un fond de capital de risc prezinta un mare inconvenient: intreprinzatorul trebuie sa participe cu o suma mai mare decat a fondului, pentru ca fondul sa-si pastreze pozitia de actionar minoritar.

In afara de acest lucru, in Romania, fondurile de capital de risc nu sunt destinate in special IMM-urilor, ci mai ales firmelor mari care doresc o infuzie de capital pentru o anumita perioada. Evident, exista posibilitatea ca un fond de risc sa doreasca sa fie partener si cu o firma nou-infiintata. In cazul in care un intreprinzator convinge un fond de capital de risc sa i se alature intr-o afacere, atunci firma respectiva are trei mari avantaje:

- Primeste o infuzie de capital pe o perioada indelungata, timp in care nu trebuie sa plateasca dobanzi

- Aceasta infuzie de capital nu figureaza in evidentele firmei ca datorii ci ca surse financiare proprii (este aport la capitalul social)

- Odata cu banii, fondul aduce si specialistii sai care vor asista intreprinzatorul la managementul firmei.

Leasingul

Leasingul este o forma speciala de realizare a operatiei de creditare pe termen mediu si lung

pentru procurarea de echipament industrial. Leasingul se poate realiza prin societatile de leasing unde solicitantul de echipament industrial poate apela la aceasta forma de creditare. Echipamentul se cumpara de catre societatea de leasing si se inchiriaza ulterior solicitantului. De multe ori, solicitantul insusi este mandatat in numele societatii de leasing sa cumpere echipamentul de care are nevoie. Contractul de leasing se va incheia apoi intre societatea de leasing si solicitant si prin acest contract solicitantul primeste in folosinta echipamentul. Aceasta forma de leasing se mai numeste si leasing comercial, si reprezinta forma principala de leasing.

Alte forme de leasing sunt lease-back si time-sharing.

Credite de la furnizori si de la clienti

Finantarea prin aceasta metoda este numai pe termen scurt, si este una din cele mai ieftine finantari. Un cumparator cumpara un produs de la un furnizor, si se obliga sa-l plateasca peste o perioada de timp. In tot acest timp, el foloseste in interesul firmei proprii banii pe care ar fi trebuit sa-i achite furnizorului. Invers, un cumparator achita unui furnizor o suma de bani, iar acesta livreaza bunul sau presteaza serviciul la o data ulterioara. In toata aceasta perioada, furnizorul poate sa foloseasca banii clientului in interesul firmei proprii. Aceste forme de credit se numesc credite reale. Acest tip de finantari reciproce este foarte raspandit in Europa si cunoaste extindere si in Romania, datorita mecanismelor economiei de piata.

Evident, acest tip de finantare reciproca se face intre parteneri de afaceri care prezinta incredere unul pentru celalalt, iar sumele care se vehiculeaza nu sunt foarte mari, dar sunt suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pentru o perioada scurta de timp.

Creditele pe efecte de comert: factoringul si scontarea

Factoringul

Factoringul reprezinta o forma de creditare pe termen scurt acordata de banci comerciale prin compensarea creditului furnizor. Creditul se garanteaza cu o factura inainte de scadenta. Factura apare dintr-un contract de vanzare - cumparare intre un furnizor si un cumparator.

De fapt, din punct de vedere juridic factoringul reprezinta un contract incheiat intre banca (factor) si client (aderent) prin care factorul (banca) se obliga sa plateasca la prezentarea documentelor care atesta o creanta comerciala o anumita suma de bani in schimbul unui comision. Suma de bani pe care o plateste banca la prezentarea facturilor poarta denumirea de finantare imediata sau factoring disponibil. Suma de bani pe care banca o achita in momentul incasarii facturilor poarta denumirea de finantare la incasare sau factoring indisponibil.

In cazul in care exista o factura achitabila la scadenta, dar necesitatea de bani apare inainte de scadenta, atunci factura va fi achitata de catre banca la un pret mai mic decat cel inscris pe factura, urmand ca banca sa incaseze pretul total. Din diferenta intre pretul platit de banca si cel incasat de ea la scadenta facturii, banca isi acopera cheltuielile si se formeaza profitul ei. Banca va cumpara, practic, factura la un pret mai mic.

Scontarea

Scontarea reprezinta o forma de creditare pe termen scurt acordata de banci comerciale prin achitarea inainte de scadenta a unor efecte comerciale (trate, bilete la ordin, etc.).

Scontarea reprezinta o operatiune de cumparare de catre banci a efectelor de comert detinute de clientii lor in schimbul acordarii creditului de scont si retinerii de catre banca a unei sume denumita agio formata din valoarea scontului adunata cu comisioanele. Ca orice operatiune de creditare, scontarea presupune depunerea unei garantii stabilite de comun acord si concretizate printr-un procent aplicat la valoarea nominala a efectelor scontate.

Un efect comercial reprezinta un angajament pe care un tragator il ia in numele unui tras in favoarea unui beneficiar. De exemplu, un platitor (tragator), depune banii la o banca comerciala (trasul) si emite un cec (efectul comercial) catre un furnizor (beneficiarul), urmand ca furnizorul (beneficiarul) sa recupereze banii de la banca comerciala (trasul) la scadenta prin prezentarea cecului (efectul comercial). In cazul in care beneficiarul are nevoie de bani inainte de scadenta, el poate sconta efectul comercial respectiv la o banca comerciala, urmand ca banca sa-l onoreze la o suma mai mica decat cea inscrisa pe efectul comercial, si sa recupereze la scadenta banii de la tras, sau sa resconteze efectul comercial inainte de scadenta la alta banca sau chiar la Banca Nationala. Scontarea, rescontarea si factoringul se fac din ratiuni financiare (un leu pe care il avem astazi, valoreaza mai mult in valoare actuala decat cinci lei peste doi ani, chiar daca nu sunt erodati de inflatie).