Indicatori de actune pentru Romania

Credit Suisse Research Institute a calculat in 2012 o “avere” pe cetatean adult in Romania de 17.164 USD, in conditiile in care cea mai mare parte a Europei de Vest trece de pragul de 100.000 USD pe locuitor adult. Partea buna este ca “averea” noastra a crescut de 4,5 ori din 2000 pana in 2012, chiar si cu ajustarea severa de 36% in perioada 2011-2012 la nivelul averii nationale - fara a aduce in discutie realitatea disparitatilor in distributia averii in Romania.

Nivelul „averii” este calculat ca totalul activelor financiare si imobiliare minus totalul datoriilor. Acestea din urma au crescut si ele: de la o valoare medie de 60 USD pe adult in anul 2000, datoria medie a ajuns, la mijlocul lui 2012, la 2.369 USD, adica o crestere de 40 de ori, conform estimarilor Credit Suisse.

Dupa venituri, nu dupa avere, World Bank ne incadreaza in categoria sub 10.000 USD in 2012, cu 7.943 USD PIB per capita (nu pe adult) in 2012, in scadere cu 10%, de la 8.874 USD in 2011.

Ca sa depasim pragul de 20.000 USD si sa intram in urmatoarea categorie de “avere” 25.000-100.000USD trebuie sa devenim mai competitivi la nivel de companii, iar politicile publice si reglementarile trebuie sa sustina aceasta transformare.

Acum cateva zile a fost lansat noul Raport asupra Competitivitatii Globale 2013-2014 (The Global Competitiveness Index) de catre Forumul Economic Mondial, in care Romania ocupa locul 76 din 148 de tari. Intr-un alt raport la nivel mondial, realizat de World Bank si IFC, Doing Business 2013, Romania ocupa locul 72 din 185 tari analizate dupa usurinta de “a face business”. Aspect care se refera la cat de simple sunt sistemele de reglementare, in asa fel incat sa nu limiteze infiintarea si dezvoltarea companiilor, ci sa le faciliteze.

In primul raport, care ia in considerare 12 criterii si multe subcriterii pentru analiza gradului de competitivitate a tarilor, romanii intrebati (toti lideri de business din Romania) au subliniat ca fiind cele mai problematice arii pentru dezvoltarea competitivitatii la noi: nivelul de fiscalizare (17,8%), coruptia (13,4%), reglementarile fiscale stufoase (11,8%), accesul la finantare (10,5%) si birocratia (10,2%). In oglinda, in clasamentul Doing Business al Bancii Mondiale, Romania este pe locul 136 din 185 de tari din punctul de vedere al fiscalizarii. Aceasta inseamna ca in calitate de companie trebuie sa faci in medie 41 de plati aferente intr-un an si petreci 216 ore in medie pe an pentru calcularea taxelor, in timp ce rata efectiva de fiscalizare (% profit) pentru o companie este de 44,2%.

Multe companii se plang de cat de putin adaptati sunt nevoilor pietei absolventii de universitati. Dar e interesant de remarcat unde se claseaza Romania la capitolul training oferit angajatilor. Ocupam locul 134, aproape de finalul clasamentului. Doar 14 alte tari s-au situat dupa noi la acest indicator. Avem fonduri europene cu care se incearca o schimbare in acest domeniu, pentru ca fara formarea angajatilor este greu de vorbit de cresterea competitivitatii companiilor si economiei romanesti.

Raportul are cateva subcriterii care se refera la eficienta pietei muncii, si ea un indicator important al competitivitatii. Cu cat retinem mai multi angajati talentati in tara, cu cat relatiile dintre angajat si angajator sunt mai bune si cu cat nivelul fiscalizarii nu este prea mare, astfel incat sa demotiveze cetatenii sa se angajeze, cu atat economia romaneasca va fi mai competitiva.

Din pacate, Romania e clasata pe unul dintre cele mai proaste locuri la gradul de stimulare a muncii prin nivelul fiscalitatii. Ocupam locul 146, fiind urmati in clasament numai de Argentina si Italia. Aproape la fel de descurajant ne situam si la capacitatea de a retine talentele – pe locul 138 din din 148.

Si, tot despre fiscalizare, nivelul acesteia nu este foarte stimulativ pentru investitii, unul dintre factorii necesari pentru cresterea economica: ocupam locul 136, din 148 de tari analizate. Vestea buna este ca ne-am clasat deasupra altor doua tari din Uniunea Europeana la nivel general: Slovacia (locul 78) si Grecia (91).

Daca ne referim, insa, la Indicele Competitivitatii Regionale realizat de Comisia Europeana, Romania este cea mai putin competitiva dintre tarile Uniunii, situandu-se chiar si dupa Bulgaria. La nivel de capitala, Romania nu sta chiar atat de rau, ceea ce indica disparitatile de dezvoltare si de oportunitati oferite intre Bucuresti si celelalte regiuni ale tarii.

Am evidentiat unii dintre indicatorii la care nu ne situam bine. Pentru a obtine efectele cele mai semnificative la nivelul clasamentului general, ar fi bine sa actionam chiar asupra acestor indicatori, atat ca si companie, cat si la nivelul politicilor publice. Fondurile Europene sunt unele dintre resursele cele mai la indemana pe care le putem utiliza si care pot “face diferenta”. Poate nivelul fiscalizarii este un subiect delicat in acest moment economic, inca fragil. Dar, cu siguranta, se poate actiona in privinta nivelului birocratiei, unul dintre indicatorii la care Romania nu exceleaza, dupa cum au aratat atat raportul Doing Business, cat si Raportul asupra competitivitatii.

Toata lumea vorbeste despre competitivitate, pana in punctul in care a ajuns doar un cuvant frumos, pe care ni-l dorim asociat langa sintagma “economia romaneasca”. Daca mai are cineva nevoie sa fie convins de importanta ei, World Economic Forum defineste notiunea ca acel set de politici, factori si institutii care determina productivitatea unei tari. Iar productivitatea conduce direct la nivelul bunastarii fiecaruia dintre noi, pentru ca determina nivelul prosperitatii unei economii.

Aceeasi competitivitate este o conditie necesara pentru ratele de rentabilitate obtinute de investitori in Romania. Altfel spus, cu cat competitivitatea e mai ridicata, ratele de rentabilitate sunt mai mari - o conditie necesara pentru cresterea economica. Ceea ce se traduce pentru fiecare dintre noi in promisiunea unui viitor favorabil din punct de vedere economic.

Un articol de Mihaela Matei, Marketing Supervising Associate EY Romania (foto)