Grecia – timpul restructurarii

Anuntul privind fuziunea Alpha Bank si EFG lanseaza sezonul de fuziuni si achizitii in tarile zonei euro afectate de criza financiara.

Multe dintre bancile din zona euro au fost tinta specualatiilor de presa si chiar a speculatiilor financiare: pretul pe bursa al actiunilor cotate a scazut vertiginos pentru institutii de prima marime. Fie ca a fost vorba despre amenintarea scaderii ratingului de tara (ca in cazul bancilor din Franta), fie despre expunerea prea ridicata fata de titlurile suverane din tarile cele mai afectate de criza zonei euro sau pur si simplu despre banci care au ajuns la o mare fragilitate financiara si mai trec abia cu greu testele de stres realizate in ultimul timp, investitorii au reactionat violent la vesti sau chiar la sugestia unor posibile vesti negative despre performanta institutiilor financiare in cauza.

Iar vesti negative au fost destule, la banci si institutii financiare de cele mai diferite marimi si locatii geografice. In consecinta, unele dintre aceste institutii au anuntat deja restructurarea operatiilor, au vandut divizii intregi ori au planuri de a da afara angajati in perioada urmatoare. Mai mult, peste multe dintre institutiile financiare planeaza amenintarea indeplinirii criteriilor din acordul de la Basel. Pentru multe dintre banci, aceasta se traduce prin nevoia de a-si majora capitalul in perioada urmatoare (sau daca nu reusesc acest lucru, reducerea operatiunilor de creditare si restructurarea portofoliilor).

In acest context, decizia Alpha si EFG pare normala. EFG nu a trecut testul de stres efectuat de autoritatile europene pentru bancile din zona euro, ceea ce inseamna ca banca era deosebit de vulnerabila la miscarile adverse ale pietelor. Cum pretul actiunilor celor doua banci a scazut de la inceputul anului cu peste 50% pe fondul problemelor economice si financiare din Grecia, precum si prin scaderea ratingului de tara al Greciei la cel mai scazut nivel posibil inainte de incetarea de plati, este normal ca indicatorii de solvabilitate ai bancilor grecesti sa fie puternic afectati.

In consecinta, era necesara o majorare de capital (obtinuta prin aportul de 500 milioane euro al Qatar Investment Authority) iar fondul suveran din Quatar face o investitie care se poate dovedi deosebit de profitabila pe termen lung. Aceasta pentru ca noua entitate bancara va deveni una dintre cele mai importante banci ale UE. Mai mult, prin investitia in obligatiuni convertibile, fondul arab nu isi asuma la inceput riscul participarii la capital; conversia in actiuni va fi realizata numai in cazul in care fuziunea se va dovedi reusita, iar randamenul actiunilor rezultate ar fi mai ridicat decat dobanda la obligatiunile corporative.

Fuziunea celor doua banci nu este insa una simpla. Managementul bancilor elene (ca de altfel cel al multor banci private din Europa si din lume) este puternic influentat politic. Ca si in orice alt caz de fuziune a doua entitati, se va incinge in perioada urmatoare o acerba lupta pe posturile de management, care de multe ori nu inseamna ca cel mai competent invinge…  Fuziunea va rezulta in numeroase "sinergii" operationale asa cum sunt denumite in mod elegant, ceea ce inseamna de fapt reducerea personalului operational – o scadere a cheltuielilor de multe ori, dar si o ocazie de micsorare a loialitatii clientilor fata de noua entitate.

Una peste alta, un proces lung (probabil pana la incheierea fuziunii vor trece cel putin 9-12 luni) si plin de riscuri, dar care ar putea determina salvarea si chiar insanatosirea celor doua banci elene. Este interesant de vazut care vor fi si implicatiile in Romania, cand va incepe si cum se va desfasura fuziunea dintre Alpha Bank si Bancpost pe malurile Dambovitei…

Dragos Cabat