incoterms
reprezinta uzante standardizate aplicate in comertul international de marfuri pe piata europeana. Regulile incoterms, reguli care sunt adoptate de catre Camera de Comert si Industrie din Paris (incepand cu 1953), sunt grupate pe termini (patru grupe de termeni), fiecare grupa continand de la 1 la 5 termeni si prin care se arata obligatiile cumparatorului si vanzatorului incepand cu predarea marfurilor, transportul, asigurarea si raspunderea. Regulile incoterms 1990 au intrat in vigoare la 1 iulie 1990. In categoria regulilor INCOTERMS 1990 se includ urmatoareale grupe: grupa E: EXW- vanzatorul tine marfa la dispozitia cumparatorului la sediul sau; grupa F- vanzatorul este solicitat sa livreze marfa unui caraus angajat de cumparator: FCA, FAS,FOB ; grupa C- vanzatorul are obligatia achitarii transportului fara a-si asuma riscul pierderii sau deteriorarii marfii cauzate de evenimente ce survin dupa expedierea acestora: CFR, CIF, CPT, CIP; grupa D- vanzatorul suporta toate cheltuielile si riscurile pana la aducerea marfurilor la destinatie: DAF, DES, DEQ, DDU, DDP. In cadrul fiecarei grupe au fost stabilite cate 10 subtitluri in care sunt grupate obligatiile partilor.
Alti termeni:
- impozit pe profit,
- imobilizari financiare,
- imobilizari corporale,
- INR,
- incasso,
- instrument de plata,
- interdictie bancara,
- investitie de portofoliu,
- investitie directa de capital,
- imprumut participativ
-
Credite
