CNY
Renminbi-ul chinezesc (CNY) sau yuanul chinezesc este moneda oficiala a Republicii Populare Chineze (RPC), cu exceptia regiunilor Hong Kong si Macao.
Renminbi-ul se traduce ca “moneda oamenilor” si este emis de Banca Populara Chineza, autoritatea monetara a RPC.
Un yuan este subdivizat in 10 Jiao sau in limbajul cotidian "pene" (MAO). Un Jiao este impartit in 10 FEN. In cantoneza, vorbita in Guangdong, Hong Kong si Macau, Jiao si FEN sunt numite Ho si Sin, ultimul cuvant fiind imprumutat de la englezescul cent.
Primele serii de bacnote renminbi au fost introduse de Banca Populara Chineza in decembrie 1948, cu mai putin de un an inainte de victoria comunistilor in Raboiul Civil din China. Una din primele sarcini ale noului guvern a fost stoparea hiperinflatiei care a afectat China in ultimii ani din era Kuomintang-ului. In 1955, a fost introdus yuanul nou, la o rata de 1 yuan nou = 10.000 de yuani vechi.
A doua serie de bacnote renminbi a fost introdusa in 1955. Pe parcursul erei economiei planificate, renminbi-ului i s-a atribuit o valoare nerealista in raport cu monedele de schimb din Occident si au fost puse in aplicare norme severe de schimb valutar.
Odata cu lansarea economiei continentale chineze, in 1978 a fost instituit un sistem valutar „dual track”, ce prevedea utilizarea renminbi doar pe plan local, strainii fiind obligati sa utilizeze certificate de schimb valutar. Nivelurile nerealiste la care erau raportate ratele de schimb au condus la aparitia unei piete negre puternice in tranzactiile viitoare.
La sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990, Republica Populara Chineza si-a intensificat eforturile de a transforma renminbi-ul intr-o moneda „mai” convertibila. Prin intermediul centrelor de schimb, ratele de schimb au fost aduse la niveluri realiste, iar sistemul de tranzactii „dual track” a fost abolit.
Renminbi-ul a devenit convertibil in ceea ce priveste conturile curente, dar nu si conturile de capital, scopul final fiind acela de transforma renminbi-ul intr-o moneda pe deplin convertibila.
FEN si Jiao au devenit din ce in ce mai inutile, odata cu cresterea preturilor. Retailerii chinezi au avut tendinta de a evita valorile zecimale (cum ar fi ¥ 9.99), optand in schimb pentru valori numar intreg de yuani (cum ar fi ¥ 9 sau ¥ 10).
Pentru cea mai mare parte a istoriei sale, renminbi-ul a fost raportat la dolarul american, la o rata de 2,46 yuani/dolar. Cand economia Chinei s-a deschis gradual in anii 1980, RMB a fost depreciat in vederea imbunatatirii competitivitatii exporturilor din China. Astfel, rata de schimb RMB / USD a scazut de la 1,50 de yuani in 1980 la 8.62 yuan in 1994. Imbunatatirea situatiei balantei de cont curent in a doua jumatate a anilor 1990 a permis guvernului chinez sa mentina un raport de 8.27 yuani/dolar american in intervalul 1997 - 2005.
La 21 iulie 2005, raportul renminbi/dolar a fost modificat la 8.11 yuani pentru un dolar. Cursul de schimb in raport cu euro a fost stabilit la 10.07060 yuani pentru un euro.
Alti termeni:
- CSR,
- credit pe termen lung,
- credit pe termen mediu,
- CIF,
- coroana suedeza ,
- credit pe termen scurt,
- cotatie SPOT,
- coroana norvegiana,
- credit pasiv,
- contract de credit legat
-
Credite
