Capitolul I Garantarea cuantumului datoriei vamale

Art. 211

(1) Cand, in conformitate cu reglementarile vamale, autoritatea vamala solicita constituirea unei garantii pentru a asigura plata unei datorii vamale, o astfel de garantie trebuie sa fie constituita de debitor sau de potentialul debitor.
(2) Autoritatea vamala solicita o singura garantie pentru o datorie vamala.
(3) Garantia poate fi constituita, cu acordul autoritatii vamale, si de catre o terta persoana.
(4) Cand debitorul sau potentialul debitor este o autoritate publica, nu i se solicita nici o garantie.
(5) Autoritatea vamala poate renunta la solicitarea constituirii unei garantii cand cuantumul ce trebuie garantat nu depaseste echivalentul in lei a 500 euro.

Art. 212

(1) Cand reglementarile vamale lasa la latitudinea autoritatii vamale constituirea garantiei, aceasta poate fi ceruta de autoritatea vamala atata timp cat se considera ca datoria vamala care a luat sau poate lua nastere nu este sigur ca se va achita in termenul legal.
(2) Cand garantia nu este solicitata, autoritatea vamala poate cere de la persoana mentionata la Art. 211 alin.(1) un angajament de asumare a obligatiilor pe care aceasta persoana trebuie sa le indeplineasca in mod legal.
(3) Garantia mentionata la alin.(1) este solicitata in momentul aplicarii reglementarilor care prevad constituirea unei asemenea garantii sau in orice moment ulterior cand autoritatea vamala considera ca nu este sigur ca datoria vamala care a luat sau poate lua nastere se va achita in termenul legal.

Art. 213

La cererea persoanei mentionate la Art. 211 alin.(1) sau (3), autoritatea vamala poate permite constituirea unei garantii globale, care sa acopere doua sau mai multe operatiuni vamale pentru care a luat sau poate lua nastere o datorie vamala.

Art. 214

(1) Atunci cand legislatia vamala prevede constituirea unei garantii si sub rezerva dispozitiilor specifice pentru tranzit, autoritatea vamala stabileste cuantumul unei astfel de garantii la un nivel egal cu:
a) cuantumul exact al datoriei vamale, cand aceasta poate fi stabilita cu certitudine in momentul solicitarii garantiei;
b) cuantumul maxim al datoriei vamale care ar putea lua nastere, asa cum a fost estimata de autoritatea vamala in alte cazuri.
(2) Cand se constituie o garantie globala pentru datorii vamale al caror cuantum se poate modifica in timp, cuantumul unei astfel de garantii este stabilit la un nivel care sa permita acoperirea in orice moment a datoriei vamale respective.
(3) Cand reglementarile vamale lasa la latitudinea autoritatii vamale constituirea garantiei, cuantumul acesteia este stabilit de autoritatea vamala in asa fel incat sa nu depaseasca nivelul prevazut la alin.(1) si (2).

Art. 215

O garantie se poate constitui:
a) printr-un depozit banesc;
b) printr-un garant.

Art. 216

(1) Depozitul banesc se constituie in lei.
(2) Depozitul banesc se constituie prin depunerea unei sume in numerar sau a unor instrumente de decontare recunoscute ca mijloace de plata de catre trezoreria statului.

Art. 217

(1) Garantul se angajeaza in scris sa plateasca in solidar cu debitorul suma garantata a datoriei vamale care devine exigibila.
(2) Garantul este o terta persoana stabilita in Romania si acceptata de autoritatea vamala.
(3) Autoritatea vamala poate refuza sa accepte un garant cand acesta nu confera siguranta achitarii datoriei vamale in termenul prevazut.

Art. 218

Persoana obligata sa constituie garantia are dreptul de a alege intre modalitatile de constituire a acesteia prevazute la Art. 215. Cu toate acestea, autoritatea vamala poate sa nu accepte modalitatea de constituire a garantiei propuse, cand aceasta este incompatibila cu buna functionare a regimului vamal respectiv.
Autoritatea vamala poate solicita ca garantia aleasa sa fie mentinuta pentru o anumita perioada de timp.

Art. 219

(1) Prin regulamentul vamal se pot stabili si alte modalitati de constituire a garantiei decat cele prevazute la Art. 215. De asemenea, se poate stabili, in cazul in care exista siguranta ca datoria vamala se achita, ca un depozit in numerar sa nu indeplineasca conditiile prevazute la Art. 216.
(2) Autoritatea vamala refuza garantia propusa de debitorul vamal cand considera ca o astfel de garantie nu poate asigura plata datoriei vamale.

Art. 220

Cand autoritatea vamala constata ca garantia constituita nu mai asigura plata datoriei vamale in termenul prevazut sau nu mai este suficienta pentru acoperirea datoriei vamale, aceasta solicita persoanei mentionate la Art. 211 alin.(1), la alegerea sa, sa constituie o garantie suplimentara sau sa inlocuiasca garantia initiala cu o garantie noua.

Art. 221

(1) Garantia nu se elibereaza pana in momentul in care datoria vamala pentru care a fost constituita nu se stinge sau nu mai poate lua nastere. Cand datoria vamala se stinge sau nu mai poate lua nastere, se elibereaza garantia.
(2) Cand datoria vamala a fost stinsa partial sau poate lua nastere numai cu privire la o parte a cuantumului care a fost garantat, o parte a garantiei este eliberata la cererea persoanei interesate, numai cand cuantumul in cauza justifica o astfel de masura.

Art. 222

In cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de catre Autoritatea Nationala a Vamilor si aprobata de ministrul finantelor publice, autoritatea vamala poate acorda scutire de la obligatia garantarii datoriei vamale.