Norme metodologice Cap4 Reguli de aplicare generala

Normele metodologice aferente Capitolului al IV lea - Reguli de aplicare generala - din cadrul Titlului I - Dispozitii generale, al Codului Fiscal.

ART. 11.

22. Reconsiderarea evidentelor, realizata de autoritatea fiscala in scopul reflectarii pretului de piata al bunurilor si serviciilor, se efectueaza si la cealalta persoana afiliata implicata.

23. La estimarea pretului de piata al tranzactiilor se poate utiliza una dintre urmatoarele metode:

a) metoda compararii preturilor;

b) metoda cost-plus;

c) metoda pretului de revanzare;

d) orice alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer, emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.

24. In termeni generali, pretul de piata este determinat prin raportarea la tranzactii comparabile necontrolate. O tranzactie este necontrolata daca se desfasoara intre persoane independente.

25. Metoda compararii preturilor

Determinarea pretului de piata are la baza comparatia pretului tranzactiei analizate cu preturile practicate de alte entitati independente de aceasta, atunci cand sunt vandute produse sau servicii comparabile. Pentru transferul de bunuri, marfuri sau servicii intre persoane afiliate, pretul de piata este acel pret pe care l-ar fi convenit persoane independente, in conditiile existente pe piete, comparabile din punct de vedere comercial, pentru transferul de bunuri sau de marfuri identice ori similare, in cantitati comparabile, in acelasi punct din lantul de productie si de distributie si in conditii comparabile de livrare si de plata. In acest sens, pentru stabilirea valorii de piata se poate recurge la:

a) compararea preturilor convenite intre persoane afiliate cu preturile convenite in relatiile cu persoane independente, pentru tranzactii comparabile (compararea interna a preturilor);

b) compararea preturilor convenite intre persoane independente, pentru tranzactii comparabile (compararea externa a preturilor). Pentru aplicarea metodei compararii preturilor, pretul de piata al tranzactiei este determinat prin compararea pretului de vanzare al marfurilor si serviciilor identice sau similare, vandute in cantitati comparabile, cu pretul de vanzare al marfurilor si al serviciilor supuse evaluarii. In cazul in care cantitatile nu sunt comparabile, se utilizeaza pretul de vanzare pentru marfurile si serviciile identice sau similare, vandute in cantitati diferite. Pentru aceasta, pretul de vanzare se corecteaza cu diferentele in plus sau in minus care ar putea fi determinate de diferenta de cantitate.

26. Metoda cost-plus

Pentru determinarea pretului pietei, metoda se bazeaza pe majorarea costurilor principale cu o marja de profit corespunzatoare domeniului de activitate al contribuabilului. Punctul de plecare pentru aceasta metoda, in cazul transferului de marfuri sau de servicii intre persoane afiliate, este reprezentat de costurile producatorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeasi metoda de calcul pe care persoana care face transferul isi bazeaza si politica de stabilire a preturilor fata de persoane independente. Suma care se adauga la costul astfel stabilit va avea in vedere o marja de profit care este corespunzatoare domeniului de activitate al contribuabilului. In acest caz, pretul de piata al tranzactiei controlate reprezinta rezultatul adaugarii profitului la costurile de mai sus. In cazul in care marfurile sau serviciile sunt transferate printr-un numar de persoane afiliate, aceasta metoda urmeaza sa fie aplicata separat pentru fiecare stadiu, luandu-se in considerare rolul si activitatile concrete ale fiecarei persoane afiliate. Costul plus profitul furnizorului intr-o tranzactie controlata va fi stabilit in mod corespunzator prin referinta la costul plus profitul aceluiasi furnizor in comparatie cu tranzactiile necontrolate. In completare, metoda care poate fi folosita este costul plus profitul care a fost castigat in tranzactii comparabile de catre o persoana independenta.

27. Metoda pretului de revanzare

In cazul acestei metode pretul pietei este determinat pe baza pretului de revanzare al produselor si serviciilor catre entitati independente, diminuat cu cheltuielile de vanzare, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit. Aceasta metoda se aplica pornindu-se de la pretul la care un produs cumparat de la o persoana afiliata este revandut unei persoane independente. Acest pret (pretul de revanzare) este apoi redus cu o marja bruta corespunzatoare (marja pretului de revanzare), reprezentand valoarea din care ultimul vanzator din cadrul grupului incearca sa isi acopere cheltuielile de vanzare si alte cheltuieli de operare in functie de operatiunile efectuate (luand in considerare activele utilizate si riscul asumat) si sa realizeze un profit corespunzator. In acest caz, pretul de piata pentru transferul bunului intre entitati afiliate este pretul care ramane dupa scaderea marjei brute si dupa ajustarea cu alte costuri asociate achizitionarii produsului. Marja pretului de revanzare a ultimului vanzator intr-o tranzactie controlata poate fi determinata prin referinta la marja profitului de revanzare, pe care acelasi ultim vanzator o castiga pentru bunurile procurate si vandute in cadrul tranzactiilor necontrolate comparabile. De asemenea, se poate utiliza si marja profitului ultimei vanzari realizate de o persoana independenta in cadrul unor tranzactii necontrolate comparabile. La stabilirea valorii marjei pretului de revanzare trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele aspecte:

a) factorii referitori la perioada de timp dintre cumpararea initiala si revanzare, inclusiv cei referitori la schimbarile survenite pe piata in ceea ce priveste cheltuielile, ratele de schimb si inflatia;

b) modificarile survenite in starea si gradul de uzura al bunurilor ce fac obiectul tranzactiei, inclusiv modificarile survenite prin progresul tehnologic dintr-un anumit domeniu;

c) dreptul exclusiv al revanzatorului de a vinde anumite bunuri sau drepturi, care ar putea influenta decizia asupra unei schimbari a marjei de pret.

De regula, metoda pretului de revanzare este utilizata in cazul in care cel care revinde nu majoreaza substantial valoarea produsului. Metoda poate fi utilizata si atunci cand, inainte de revanzare, bunurile mai sunt prelucrate si, in aceste circumstante, se poate stabili marja adecvata.

28. In sensul art. 11 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte metode recunoscute in liniile directoare privind preturile de transfer, emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, se intelege metoda marjei nete si metoda impartirii profitului.

29. Metoda marjei nete

Metoda marjei nete implica calcularea marjei nete a profitului, obtinuta de o persoana in urma uneia sau a mai multor tranzactii cu persoane afiliate, si estimarea acestei marje pe baza nivelului obtinut de catre aceeasi persoana in tranzactii cu persoane independente sau pe baza marjei obtinute in tranzactii comparabile efectuate de persoane independente. Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparatii intre anumiti indicatori financiari ai persoanelor afiliate si aceiasi indicatori ai persoanelor independente care activeaza in cadrul aceluiasi domeniu de activitate. In utilizarea metodei marjei nete trebuie luate in considerare diferentele dintre persoanele ale caror marje sunt comparabile. In acest sens vor fi avuti in vedere urmatorii factori: competitivitatea altor contribuabili de pe piata si a bunurilor echivalente, eficienta si strategia de management, pozitia pe piata, diferenta in structura costurilor si nivelul experientei in afaceri.

30. Metoda impartirii profitului

Metoda impartirii profitului se foloseste atunci cand tranzactiile efectuate intre persoane afiliate sunt interdependente, astfel incat nu este posibila identificarea unor tranzactii comparabile. Aceasta metoda presupune estimarea profitului obtinut de persoanele afiliate in urma uneia sau a mai multor tranzactii si impartirea acestor profituri intre persoanele afiliate proportional cu profitul care ar fi fost obtinut de catre persoane independente. Impartirea profiturilor trebuie sa se realizeze printr-o estimare adecvata a veniturilor realizate si a costurilor suportate in urma uneia sau a mai multor tranzactii de catre fiecare persoana. Profiturile trebuie impartite astfel incat sa reflecte functiile efectuate, riscurile asumate si activele folosite de catre fiecare dintre parti.

31. In cazul compararii tranzactiilor dintre persoane afiliate si cele independente se au in vedere:

a) diferentele determinate de particularitatile bunurilor materiale, nemateriale sau ale serviciilor ce fac obiectul tranzactiilor comparabile, in masura in care aceste particularitati influenteaza pretul de piata al obiectului respectivei tranzactii;

b) functiile indeplinite de persoane in tranzactiile respective. La analiza functiilor persoanelor participante intr-o tranzactie vor fi avute in vedere: importanta economica a functiilor indeplinite de fiecare participant, impartirea riscurilor si a responsabilitatilor intre partile ce participa la tranzactie, volumul resurselor angajate, al utilajelor si echipamentelor, valoarea activelor necorporale folosite.

32. La stabilirea pretului de piata al tranzactiilor dintre persoane afiliate se foloseste una dintre metodele prevazute mai sus. In vederea stabilirii celei mai adecvate metode se au in vedere urmatoarele elemente:

a) metoda care se apropie cel mai mult de imprejurarile in care sunt stabilite preturile supuse liberei concurente pe piete comparabile din punct de vedere comercial;

b) metoda pentru care sunt disponibile date rezultate din functionarea efectiva a persoanelor afiliate implicate in tranzactii supuse liberei concurente;

c) gradul de precizie cu care se pot face ajustari in vederea obtinerii comparabilitatii;

d) circumstantele cazului individual;

e) activitatile desfasurate efectiv de diferitele persoane afiliate;

f) metoda folosita trebuie sa corespunda imprejurarilor date ale pietei si ale activitatii contribuabilului;

g) documentatia care poate fi pusa la dispozitie de catre contribuabil.

33. Circumstantele cazului individual care urmeaza sa fie luat in considerare in examinarea pretului de piata sunt:

a) tipul, starea, calitatea, precum si gradul de noutate al bunurilor, marfurilor si serviciilor transferate;

b) conditiile pietei pe care bunurile, marfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vandute unor persoane independente;

c) activitatile desfasurate si stadiile din lantul productiei si distributiei ale entitatilor implicate;

d) clauzele cuprinse in contractele de transfer privind: obligatiile, termenele de plata, rabaturile, reducerile, garantiile acordate, asumarea riscului;

e) in cazul unor relatii de transfer pe termen lung, avantajele si riscurile legate de acestea;

f) conditiile speciale de concurenta.

34. In aplicarea metodelor prevazute la art. 11  alin. (2) din Codul fiscal se iau in considerare datele si documentele inregistrate in momentul in care a fost incheiat contractul. In cazul contractelor pe termen lung este necesar sa se aiba in vedere daca terte parti independente tin seama de riscurile asociate, incheind contractele corespunzatoare (de exemplu, clauze de actualizare a pretului). In situatia in care in legatura cu transferul bunurilor si al serviciilor sunt convenite aranjamente financiare speciale (conditii de plata sau facilitati de credit pentru client diferite de practica comerciala obisnuita), precum si in cazul furnizarii partiale de materiale de catre client sau servicii auxiliare, la determinarea pretului de piata trebuie sa se ia in considerare si acesti factori.

35. La aplicarea metodelor prevazute la art. 11  alin. (2) din Codul fiscal nu se iau in considerare preturile care au fost influentate de situatii competitive speciale, cum ar fi:

a) preturi practicate pe piete speciale inchise, unde aceste preturi sunt stabilite diferit de conditiile de pe piata din care se face transferul;

b) preturi care sunt supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe piata;

c) preturi care sunt influentate de reglementarile autoritatilor publice.

36. Atunci cand se stabileste pretul de piata al serviciilor in cadrul tranzactiilor dintre persoane afiliate, autoritatile fiscale examineaza in primul rand daca persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi incheiat o asemenea tranzactie in conditiile stabilite de persoanele afiliate. In cazul furnizarilor de servicii se iau in considerare tarifele obisnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente in anumite domenii (transport, asigurare). In cazul in care nu exista tarife comparabile se foloseste metoda -costplus -.

37. In cazul costurilor de publicitate, acestea se deduc de catre acele persoane afiliate care urmeaza sa beneficieze de pe urma publicitatii facute sau, daca este necesar, sunt alocate proportional cu beneficiul. In situatia in care costurile de publicitate sunt asumate de societatea-mama in numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt nedeductibile la persoana controlata.

La calcularea profitului, autoritatile fiscale estimeaza cheltuielile efectuate de persoanele afiliate cu publicitatea, proportional cu beneficiile castigate de aceste persoane din publicitate. Daca un contribuabil efectueaza cheltuieli cu publicitatea de care beneficiaza si o persoana afiliata, se presupune ca prima persoana a furnizat celei de a doua persoane servicii comerciale, proportional cu natura si sfera serviciilor furnizate de o companie de publicitate independenta. Pentru a stabili mai clar proportiile cheltuielilor efectuate de fiecare persoana cu publicitatea, de care beneficiaza doua sau mai multe persoane afiliate, trebuie luate in considerare pietele pe care s-a facut publicitatea si cota de piata a respectivelor persoane afiliate in vanzarile de bunuri si servicii carora li s-a facut reclama.

38. Cand un contribuabil acorda un imprumut (credit) unei persoane afiliate sau atunci cand acesta primeste un astfel de imprumut (credit), indiferent de scopul si destinatia sa, pretul pietei pentru asemenea serviciu este constituit din dobanda care ar fi fost agreata de persoane independente pentru astfel de servicii furnizate in conditii comparabile, inclusiv comisionul de administrare a creditului, respectiv imprumutului. In cazul serviciilor de finantare intre persoane afiliate, pentru alocarea veniturilor se analizeaza:

a) daca imprumutul dat este in interesul desfasurarii activitatii beneficiarului si a fost utilizata in acest scop;

b) daca a existat o schema de distributie a profitului. Incadrarea imprumutului in schema de distributie a profitului va fi presupusa daca la data acordarii imprumutului nu se asteapta in mod cert o rambursare a imprumutului sau daca contractul contine clauze defavorabile pentru platitor. Atunci cand se examineaza dobanda, trebuie luate in considerare: suma si durata imprumutului, natura si scopul imprumutului, garantia implicata, valuta implicata, riscurile de schimb si costurile masurilor de asigurare a ratei de schimb, precum si alte circumstante de acordare a imprumutului. Raportarea conditiilor de imprumut are in vedere ratele dobanzii aplicate in imprejurari comparabile si in aceeasi zona valutara de o persoana independenta. De asemenea, trebuie sa se tina seama de masurile pe care persoanele independente le-ar fi luat pentru a imparti riscul de schimb (de exemplu: clauze care mentin valoarea imprumutului in termeni reali, incheierea unui contract de devize pentru plata la termen pe cheltuiala imprumutatorului).

39. In cazul dobanzilor aferente furnizorilor de bunuri si de servicii este necesar sa se examineze daca costul dobanzii reprezinta o practica comerciala obisnuita sau daca partile care fac tranzactia cer dobanda acolo unde, in tranzactii comparabile, bunurile si serviciile sunt transferate reciproc. Aceste elemente de analiza se au in vedere si la alte forme de venituri sau costuri asimilate dobanzilor.

40. Atunci cand se stabileste pretul de piata al drepturilor de proprietate intelectuala in cadrul tranzactiilor dintre persoane afiliate, autoritatile fiscale examineaza in primul rand daca persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi incheiat o asemenea tranzactie in conditiile stabilite de persoane afiliate. In cazul transferului de drepturi de proprietate intelectuala, cum sunt: drepturile de folosire a brevetelor, licentelor, know-how si altele de aceeasi natura, costurile folosirii proprietatii nu sunt deduse separat daca drepturile sunt transferate in legatura cu furnizarea de bunuri sau de servicii si daca sunt incluse in pretul acestora.

41. In cazul serviciilor de administrare si conducere din interiorul grupului se au in vedere urmatoarele:

a) intre persoanele afiliate costurile de administrare, management, control, consultanta sau functii similare sunt deduse la nivel central sau regional prin intermediul societatiimama, in numele grupului ca un tot unitar. Nu poate fi ceruta o remuneratie pentru aceste activitati, in masura in care baza lor legala este relatia juridica ce guverneaza forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc legaturile dintre entitati. Cheltuielile de aceasta natura pot fi deduse numai daca astfel de entitati furnizeaza in plus servicii persoanelor afiliate sau daca in pretul bunurilor si in valoarea tarifelor serviciilor furnizate se iau in considerare si serviciile sau costurile administrative. Nu pot fi deduse costuri de asemenea natura de catre o filiala care foloseste aceste servicii luand in considerare relatia juridica dintre ele, numai pentru propriile conditii, tinand seama ca nu ar fi folosit aceste servicii daca ar fi fost o persoana independenta;

b) serviciile trebuie sa fie prestate in fapt. Simpla existenta a serviciilor in cadrul unui grup nu este suficienta, deoarece, ca regula generala, persoanele independente platesc doar serviciile care au fost prestate in fapt. Pentru aplicarea prezentelor norme metodologice, autoritatile fiscale vor lua in considerare si Liniile directoare privind preturile de transfer, emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.