Cine castiga si cine pierde din tranzactia BCR
Data: 22 septembrie 2011 Ora: 10:29
Probabil cel mai important eveniment recent pe (langa) piata de capital din Romania este oferta Erste de a cumpara contra bani si actiuni participarea SIFurilor in BCR. O oferta care a aprins spiritele si a lansat intrebari de genul "cine castiga si cine pierde din aceasta tranzactie" – evident daca se va finaliza cu succes…
Este evident ca Erste castiga (altfel pur si simplu nu ar fi propus aceasta tranzactie partenerilor de la SIF). Este un castig material dar si unul tehnic. Listarea BCR in acest moment nu era de dorit pentru Erste. Un pret al actiunilor BCR pe piata greu de controlat poate atarna ca o piatra de moara in bilanul bancii din Austria, intr-un moment in care toate bancile sunt afectate financiar de criza din Europa.
Mai mult, Erste obtine cvasi-totalitatea actiunilor BCR si nu mai are alte batai de cat in privinta impunerii strategiei proprii catre banca din Romania (nu ca pana acum ar fi avut o opozitie prea mare din partea investitorilor minoritari). Financiar, Erste plateste doar o mica parte din actiuni in cash, la un pret mediu de 0.8 lei pe actiune, in timp ce majoritatea actiunilor sunt achizitionate contra actiuni Erste, care pot fi vandute esalonat pe piata in urmatoarele 18 luni.
La prima vedere pentru SIFuri pare un deal interesant: fac rost de o importanta suma de bani din care pot plati dividende sau acoperi alte cheltuieli, apoi "schimba" niste actiuni nelistate la o banca din Romania controlata de la Viena, cu unele listate pe mai multe piete (Viena, Praga, Bucuresti) ale bancii Erste.
In fapt, managementul SIF-urilor tranzactioneaza nesiguranta pietei de capital din Romania in ceea ce priveste listarea BCR pe nesigurante pietei de la Viena in ceea ce priveste Erste. Este probabil chiar sa fie mai usor de vandut actiuni Erste la Viena sau Bucuresti decat ar fi fost de vandut actiuni BCR.
Pentru piata de capital din Romania insa, in mod evident nelistarea BCR este o mare pierdere. BVB duce lipsa de emitenti suficient de mari si seriosi incat sa atraga interesul investitorilor. De multe ori se spune ca firmele interesante evita sa se listeze la BVB si se intereseaza de alte piete din regiune sau internationale pentru ca nu exista o masa de investitori romani si straini, privati si institutionali, care sa ofere lichiditate si posibilitati de atragere de capital nou de pe piata.
Este in mod clar un joc de-a oul si gaina, cata vreme investitorii nu vin pentru ca nu gasesc suficiente titluri atragatoare pe piata autohtona. Si astfel ramanem cu acele companii detinute partial de stat (sau privatizate de-a lungul timpului) in care eventual un investitor strategic ori strain nu a avut inca destul curaj incat sa cumpere toate actiunile si sa o delisteze de pe piata.
Exercitiul pietei de capital este unul benefic pentru Romania si autoritatile din tara noastra. In primul rand transparenta necesara si ceruta de listarea pe piata duce la un control mult mai facil asupra operatiunilor firmelor respective si o respectare a normelor legale mult mai stricta. Apoi, investitorii ca si autoritatile au posibilitatea sa se informeze asupra acestor companii (de obicei mari), care sunt vitale pentru bunul mers al tarii.
Nu in ultimul rand, se formeaza o cultura financiara pentru populatie, atat de necesara in lumea de azi. Fenomene gen Caritas sau FNI nu ar fi putut aparea daca nivelul de educatie financiara al romanilor era suficient de ridicat. Indraznesc sa afirm ca si utilizarea prea intensa a creditului in valuta ar fi fost mult mai restransa, daca mecanismul – de baza in teoria economica – al relatiei dintre risc si profit era mai bine cunoscut de catre romani. Iar acest mecanism, impreuna cu asumarea riscului de a pierde daca nu esti informat si daca iti doresti sa castigi cat mai mult pe termen scurt, face parte din jocul pietei de capital.
Un lucru care m-a frapat la acest eveniment al pietei si peste care nu vreau sa trec usor a fost lipsa de aplomb din partea investitorilor la intalnirea cu reprezentantii Erste. Fata de deschiderea acestora de a discuta problemele reale legate de aceasta tranzactie, romanii au raspuns cu simpla prezenta la intalnire si nu au pus nicio intrebare "fierbinte".
Sa fie comportamentul mioritic de a pune capul in pamant si a vorbi doar pe la spate? Atunci, tinand cont de deschiderea celor de la Erste de a discuta, as zice ca la ghiseu: "reclamatiile ulterioare nu vor fi luate in considerare".
Dragos Cabat
