Intoarcerea la zona euro

In ultimele saptamani, situatia politica interna si impactul asupra economiei din Romania au fost singurele subiecte majore care m-au ingrijorat. Aceasta pentru ca probil 90% din variatiile de curs valutar s-au datorat evenimentelor interne si politicul a marcat relatia noastra cu UE, FMI, Banca Mondiala si toti ceilalti parteneri, investitori straini sau analisti din lume.

Acum, se pare ca lucrurile sunt pe cale sa se lamureasca – daca nu apare vreo surpriza de ultim moment – iar democratia va fi restabilita, in forma in care o inteleg partenerii nostri externi. Probabil ca in urmatoarele luni, pana la alegerile parlamentare cel putin, tensiuni politice vor mai continua sa existe sub o forma sau alta, dar nu atat incat sa puna in pericol echilibrele economice. Tragand linie dupa agitatia politica interna, putem spune cu certitudine ca au fost mai multe ‘victime colaterale’ rezultate din aceasta batalie. Cursul de schimb, increderea partenerilor nostri din UE, cresterea economica, toate acestea au fost afectate puternic de politic.

Asadar, este timpul acum sa ne intoarcem catre zona euro – sau in sens mai larg, catre UE – iar un pion important este FMI.

Si in cazul Romaniei, pare foarte posibil ca venirea – si mai ales ramanerea – FMI in Romania dupa referendum, desi situatia politica era deosebit de neclara, sa fi pus presiune pe deciziile politicienilor. Din cate se pare, aceste presiuni au dat roade si pe de o parte conflictele politice interne par a se rezolva, iar pe de alta parte din partea FMI avem din nou intelegere…

Acceptarea unei cresteri economice de 1,2% pentru anul 2012 este mai mult decat puteam spera; probabil ca rezultatul de la sfarsitul anului va fi cu jumatate de punct mai scazut decat aceasta estimare. Ramane de vazut care va fi tonul – cat de critic – cu privire la ajustarile structurale si in special la privatizarea companiilor de stat, dar informatiile preliminare sugereaza ca FMI ne va lauda pentru ceea ce am obtinut (inscrierea in agregatele macroeconomice stabilite) si va trece cu vederea nerealizarile. Pare a fi o noua schimbare de optica a FMI, care isi creaza o imagine de ‘prieten al poporului’ prin acceptarea unor tinte mai relaxate din partea guvernelor.

Acelasi comportament il are FMI si fata de Grecia, Spania, Portugalia. In timp ce Germania si CE considera ca grecii trebuie sa faca sacrificii mai multe si nu vor sa mai finanteze deficitele decat in masura in care vor fi respectate angajamentele anterioare, FMI pare mult mai inclinat sa permita Greciei inscrierea in indicatori macroeconomici mai relaxati, probabil in speranta ca ajustarile acestei tari o vor duce catre echilibru peste 5-10 ani. Intre timp, au inceput sa apara tot mai multe ‘scenarii de criza’ privind renuntarea la euro.

Daca pana acum, abandonarea monedei unice de catre Grecia era prezentata mai mult de politicieni, pe ton amenintator – tipat, vadit in scopul de a pune presiune pe liderii eleni, intre timp nimeni nu mai tipa in organismele europene, dar bancile de investitii, finantatorii si chiar companiile multinationale au pregatit scenarii de criza, pentru cazul – tot mai probabil – al iesirii unor tari din euro. Este chiar posibil ca la nivelul UE, pe tacute, sa fie elaborate studii privind problemele legale dar si tehnice care trebuie rezolvate in eventualitatea destramarii zonei euro, sau macar a restrangerii sale.

Pana la urma, vorbim despre un ‘faliment controlat’ pentru moneda unica, printr-o procedura care va minimiza costurile pentru toate partile implicate – mai putin pentru tarile cele mai vulnerabile, enumerate mai sus. Daca ar fi sa ofer un procent, in acest moment as zice ca sunt 60% sanse ca moneda euro sa nu supravietuiasca pana in 2014 in forma actuala. Dar vom vedea cum se pot schimba lucrurile in lunile urmatoare.

Dragos Cabat