Optimism rezervat sau cum exprimi diplomatic o parere ambigua

Autor: Dragos Cabat, Managing Partner eFin.ro

O misiune comuna a FMI, Comisiei Europene si Bancii Mondiale s-a aflat la Bucuresti pentru a doua evaluare a acordului stand-by (pe care autoritatile romane il considera de tip preventiv pentru ca nu au tras sumele puse la dispozitie de catre FMI) si a modului in care au fost indeplinite tintele stabilite pentru prima jumatate a acestui an.

Din cifrele macroeconomice ale primei parti din 2011 observam clar o evolutie pozitiva – desigur, raportata la perioada anterioara care a fost una de minim pentru economia romaneasca a ultimilor ani, o intoarcere la volumele de activitate din anii 2006 – 2007. Mai mult, cresterea economica prognozata de FMI pentru anul in curs (1,5%, undeva la mijloc intre estimarile optimiste de 2% si cele pesimiste din jurul lui 1% ale analistilor) se sustine pe o baza mult mai sanatoasa decat cresterea din consum intern si creditare excesiva din perioada 2005 – 2008. Totusi, mentionarea in comunicatul oficial final al anului agricol bun, ca factor cheie in reluarea cresterii economice (alaturi de exporturi), pare exagerata. Agricultura din Romania, desi are un potential important, nu mai poate constitui motivul principal al cresterii economice si nicidecum nu face diferenta dintre recesiune si avans al economiei.

Cu siguranta, cel mai mare beneficiu al monitorizarii de catre FMI este disponibilitatea unor cifre credibile si urmarite atent pentru indicatorii macroeconomici ai Romaniei. In felul acesta, probabilitatea unor derapaje majore intre vizitele delegatiei finantatorilor nostri este mult redusa.

Asa cum era si de asteptat, evaluarea finala din partea reprezentantului FMI a fost una ambigua: el a recunoscut pasii facuti in sensul celor cerute de FMI (micsorarea deficitului bugetar, reluarea cresterii economice) – normal, cat timp acesti pasi fac parte din reteta impusa chiar de organismele internationale. In acelasi timp, Franks a criticat voalat nerealizarile acestei perioade (reducerea arieratelor, inflatia foarte ridicata, absorbtia foarte slaba a fondurilor europene care de altfel a si generat 'economiile' importante pe partea de cheltuieli bugetare), dar mai ales a tinut sa atentioneze asupra posibilelor derapaje viitoare. Sub masca lui "noi propunem, guvernul decide" se ascund multe. In primul rand, este pozitia istorica a FMI si organismelor internationale de a nu se amesteca in deciziile politice interne ale tarilor ajutate, cel putin la o prima vedere; in realitate, puterea de constrangere financiara a acestor organisme a fost suficient de intensa de multe ori astfel incat ‘recomandarile’ FMI au devenit litera de lege in practica. Pe de alta parte insa, daca ‘reteta’ FMI da gres, vina cade pe guvernul ajutat, tocmai pentru ca Fondul nu impune, ci doar recomanda… Asadar, este o pozitie confortabila pentru Fond, una din care reprezentantii sai pot sa isi asume succesele, dar sa dea vina pe guvernele ajutate, in cazul esecurilor – motiv pentru care multe oficialitati din tarile asistate de organismele internationale au avut o pozitie agresiva fata de ajutorul venit de la FMI.

Oficialii romani au accentuat ca de fiecare data aspectele pozitive ale raportului, evidentiind atingerea obiectivelor macroeconomice stabilite ca pe realizari personale si au transformat nereusitele (in dulcele stil politic universal) in motive de a-si exprima determinarea in continuarea politicilor economice actuale, convenite cu organismele internationale. Pe de alta parte, reactia opozitiei mi s-a parut foarte anemica. Poate ca specialistii lor pe teme economice sunt deja in concediu, altfel nu se explica lipsa de vigoare in a ataca nereusitele: absorbtia redusa a fondurilor de la UE, arieratele in continuare prea mari, lipsa restructurarii efective a sectorului de stat (concedierile si micsorarile salariale au fost doar un pas, care trebuia sa fie mai degraba ultimul decat primul, in restructurarea administratiei si serviciilor publice). Liderii opozitiei s-au marginit sa afirme ca vor sustine revenirea la salariile anterioare a angajatilor din sectorul de stat, pentru a nu pierde teren in fata puterii pentru alegerile de anul viitor… Mai aproape de o decizie de majorare sau nu a salariilor in companiile de stat vom fi probabil dupa vizita de la sfarsitul lui octombrie 2011.

Pana la urma, cea mai importanta primejdie pentru perioada urmatoare este tinerea sub control a deficitului bugetar prin amanarea (sau chiar taierea) investitiilor publice. Un astfel de comportament ar insemna pierderea pe termen lung a competitivitatii Romaniei si iritarea partenerilor nostri din UE, care nu mai au rabdare cu 'tarile vulnerabile'. Un prim pas a fost facut deja prin micsorarea cofinantarii necesare de la bugetul de stat pentru atragerea fondurilor europene. O facilitate care, negestionata bine, se poate repede transforma in motiv de taiere a banilor oferiti de UE pe motiv de incapacitate de atragere a fondurilor respective.