Cum s-a imbunatatit situatia imprumutatilor?

Piata creditului pentru populatie a cunoscut un avant semnificativ in perioada de crestere economica. Milioane de romanii au semnat in perioada 2006-2008 cel putin un contract de credit, de cele mai multe ori, fara o informare corecta cu privire la riscurile pe care si le asumau si care s-au si materializat, in conditiile deteriorarii situatiei financiare.

In timp ce pe plan local situatia debitorilor ajunsi in incapacitate de plata se inrautatea, Comisia Europeana a emis, in aprilie 2008, pentru toate statele membre, directiva 48/2008, prin care isi propunea in special cresterea eficientei si transparentei pietei creditului, dar si armonizarea cadrului legislativ pentru ca toti membrii comunitatii sa se bucure de aceeasi protectie.

"Piata trebuie sa ofere un grad suficient de protectie consumatorului pentru a consolida increderea acestuia", se preciza in directiva europeana.

Un accent deosebit s-a pus pe importanta unei informari cuprinzatoare a consumatorului cu privire la toate aspectele implicate de credit. In acest sens, statele membre ar trebui sa ia masuri pentru promovarea unor practici responsabile in toate fazele relatiei de creditare, se mai mentiona in directiva europeana. Astfel, statul ar avea un rol important in informarea si educarea consumatorilor, inclusiv cu privire la riscurile implicate de neplata si supraindatorare.

Tot statului ii revine sarcina de a supraveghea si de a sanctiona creditorii care acorda imprumuturi in mod iresponsabil sau fara o analiza a bonitatii in prealabil, potrivit Comisiei. In conditiile in care nu exista precedente in acest sens, probabil ca autoritatile nu ar fi intervenit nici acum, insa bancile au devenit ele insele mult mai precaute dupa ce au inregistrat pierderi mari ca urmare a unui astfel de comportament in anii precedenti.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului a interpretat directiva europeana intr-o forma specifica pietei locale a creditului, extinzand prevederile actului normativ si pentru creditele ipotecare, iar anumite puncte au fost aplicate si pentru contractele aflate in desfasurare la momentul adoptarii ordonantei care transpunea directiva.

Principalele masuri ale OUG 50/2010, devenita legea 288/2010, au dus la o normalizare a creditarii, eliminand multe din abuzurile anterioare ale bancilor. Astfel, au fost limitate comisioanele percepute la comisionul de analiza dosar, comisionul de administrare, comisionul de rambursare anticipata, costurile aferente asigurarilor, dobanda penalizatoare si comisionul unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

S-a eliminat, asadar, controversatul comision de risc, atacat in repetate randuri de clienti in instanta. In conditiile in care clientul se dovedea a fi bun platnic, iar, in plus, bancile impuneau clientilor si plata unui pachet de asigurari, comisionul de risc nu isi gasea justificarea.

Totodata, s-a decis calcularea dobanzii pentru toate creditele noi in functie de indicatorii Euribor/Robor plus marja fixa a bancii.

Comisionul de analiza a fost stabilit in suma fixa, in conditiile in care initial era perceput ca procent din suma acordata si putea ajunge la valori exorbitante, iar comisionul de administrare se aplica la soldul curent al creditului, si nu la suma totala imprumutata.

Una dintre cele mai importante prevederi, aplicate si la contractele de credit in desfasurare, a vizat eliminarea comisionului de rambursare anticipata pentru creditele cu dobanda variabila si plafonarea acestuia la 1% in cazul imprumutului cu dobanda fixa, principalul efect fiind dublarea refinantarilor in primul an de la aparitia OUG 50, potrivit Consiliului Concurentei.

Totusi, numarul refinantarilor in perioada mentionata este redus comparativ cu numarul restantelor mai mari de 30 de zile, de peste 1 milion, potrivit datelor bancii centrale.

In conditiile deprecierii garantiilor, refinantarea nu a mai reprezentat o solutie viabila pentru cei mai multi clienti chiar si in contextul eliminarii comisionului de rambursare.

Si noul Cod Civil, intrat in vigoare de la 1 octombrie, cuprinde cateva prevederi care avantajeaza debitorii. Se introduce, astfel, teoria impreviziunii, care presupune modificarea costurilor in cazul aparitiei unei situatii neprevazute de parti. Totodata, contractul poate fi denuntat de oricare din parti, cu respectarea unui termen de preaviz de 15 zile.

Daca la nivel legislativ se tinde catre transparenta si echitate in relatia dintre client si banca, in practica rezultatele intarzie sa apara.

Astfel, ANPC continua sa sanctioneze institutiile de credit pentru numeroase abateri de la prevederile legale privind creditele pentru populatie, iar, de cealalta parte, avem evolutia creditelor restante, a caror valoare a ajuns in septembrie la 20,66 miliarde lei.