COD ROSU: Omenirea, in spirala crizei economice

Fundamentele crizei economico-financiare, care a zguduit economia mondiala, in special in SUA si Europa, au bazele inca din anul 1981, cand s-a declansat operatiunea globala de dereglementare brutala si liberalizare a pietei financiare nord-americane.

Aceasta a fost desavarsita in perioada 2001- 2007, caracterizata de o veritabila explozie a instrumentelor si aranjamentelor financiare toxice, extrem de complexe si sofisticate, tocmai pentru a putea fi cat mai greu intelese si descifrate de catre viitoarele "victime" ale acestora. Dupa cum era de asteptat, criza financiara a lovit necrutator, in primul rand SUA, care au si generat-o, si mai apoi Europa, strans globalizata cu spatiul nord-american.

Cea mai potrivita definitie a acestei crize ar fi ca ea reprezinta intoarcerea la normal. In ultimii 30 de ani, infrastructura mondiala, industriala, financiara etc., chiar de consum, s-a bazat mai mult pe dorinta si nu pe putinta. Dorinta a fost alimentata din bani imprumutati, din bani virtuali, care in realitate nu existau si din alte surse fanteziste, creand o aparenta extrem de inselatoare, coagulata intr-o asa-zisa "bula", care a si explodat in anii 2007-2008.

Tsunami-ul produs de acest cutremur devastator pentru SUA, creatorul crizei, a lovit, intr-un fel nemeritat, Europa. Aceasta a incercat sa se protejeze in mod gresit, prin planuri anticriza eronate, bazate in special pe incurajarea consumului si pe imprumuturi masive de stat, "umfland" nota datoriei publice, in asa fel incat, cand s-a descoperit amploarea acestui fenomen, deja era prea tarziu pentru unele state, care au fost rapid incluse pe o lista a rusinii europene, denumita PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania).

Daca in SUA, esenta planului anticriza adoptat de Presedintele Obama a fost de a recompensa cu mari sume de bani publici, de peste 700 miliarde USD, pe vinovatii crizei, in loc sa extraga activele toxice si sa-i pedepseasca pe creatorii acestora, astazi aceasta natiune ajungand pe marginea prapastiei, de necrezut in urma cu cativa ani, in Europa, sub bagheta extrem de exigenta a Germaniei, s-a decis transformarea acestor planuri in planuri de austeritate, care au starnit furia populatiilor atinse de efectele acestora.

De fapt, asistam la o reajustare, reconfigurare a infrastructurii mondiale, pe ceea ce exista si nu pe ceea ce s-ar dori a exista, adica consumi ceea ce produci si nu ceea ce ai impresia ca ai putea produce si pentru aceasta trebuie sa te imprumuti la nesfarsit.

Daca pierderile produse de criza in SUA au depasit 2200 miliarde de USD, expunerea pe statele cele mai afectate din UE, din grupul PIIGS, atinge alte 2000 miliarde de Euro. Se apreciaza ca pierderea globala, cauzata de criza financiara, a depasit 7000 de miliarde USD, necesitatea de a o compensa conducand la cresterea inacceptabila a datoriei publice si punand bazele unei noi crize, a datoriilor suverane, cu maturitate in anii 2013-2014. Referitor la planurile de austeritate, adoptate in spatiul UE si masurile de disciplina economica si financiara impuse de Comisia Europeana, trebuie precizat ca sunt binevenite, insa multe dintre ele sunt partial eronate, afectand si mai mult revenirea din criza.

Si Romania, chiar daca nu are relatii economice directe cu SUA, ci numai cu UE, la valori insa insignifiante raportat la spectrul economic in discutie, a suportat, intr-un fel nemeritat, consecintele crizei financiare globale. In prima faza a acesteia, Romania era clar favorizata fata de celelalte state UE, paradoxal, tocmai datorita rudimentarismului ei, a lipsei de legaturi economice si financiare serioase la nivel global.

Aplicarea, tarzie insa, a unui plan de austeritate, partial eronat, care a luat locul unui plan initial anticriza, inexistent, a facut sa arunce Romania pe o cu totul alta pozitie, din care a fost obligata sa aplice un program nemilos, irational si noninteligent de austeritate, asa cum Europa nu a cunoscut nici macar dupa al doilea razboi mondial, cu amputari salariale, pensii, alocatii etc, la gramada, lovind extrem de puternic paturile largi defavorizate ale populatiei si avantajand o minoritate, angajati in companii de stat, agentii, autoritati, ministere, institutii de reglementare, autorizare si supraveghere, care nu au participat la impartirea si asumarea echitabila a poverii crizei financiare.

Aceasta discriminare vadita si intentionata, pe fondul cresterii fara precedent a coruptiei, fraudei cu fonduri publice nationale si europene si in licitatii publice, evaziunii fiscale, a condus la demotivarea populatiei, in a fi activa si pozitiva in a infrunta criza economica, la resemnarea acesteia in fata neputintei, repetand un exercitiu atat de mult practicat inainte de 1989, ceea ce de fapt a asigurat supravietuirea ei.

In prezent, Romania se afla in fata unei alte crize, se pare mai dure decat cea in care ne aflam de aproximativ 3 ani si anume criza datoriei suverane, adica a datoriei publice globale si probabil nationale, daca ritmul de imprumut public se va mentine la cotele din prezent. Momentul declansarii acestei noi stari de criza va fi anul 2013. Cu cat Comisia Europeana se va indeparta de aplicarea procedurilor corecte de restructurare a datoriei publice, pentru statele membre UE si de aplicare a falimentului de tara, acolo unde situatia o va impune, cum ar fi exemplul Greciei astazi, cu atat efectele noii crize vor fi mai evidente si mai dure.

Scenariul de-a dreptul apocaliptic, potrivit caruia mai multe state din UE nu-si vor mai plati datoriile publice, din imposibilitatea de a o mai face, conducand la izolarea lor, pe modelul Argentinei, care de 11 ani se zbate in neputinta si ineficienta, s-ar putea transforma intr-o realitate cruda, care sa sufoce pentru multi ani spatiul economic si financiar european, cu efecte dintre cele mai nefaste asupra populatiilor respective.

Preluare bursa.ro.