Money management: Cum își gestionează specialiștii în pariuri bugetul și mizele

Totalitatea operațiunilor care vizează alocarea resurselor financiare în procesul de pariere poartă denumirea de „Money management”. Banii sunt indispensabili în pariurile sportive, întrucât cineva care are balanța contului pe zero nu se poate distra.

În același timp, performanța unui parior se măsoară în câștigurile pe care le obține. Primul termen despre care trebuie să vorbim la capitolul managementului banilor este acela de „bankroll”. Bankroll-ul este bugetul pe care îl au la dispoziție jucătorii pentru a paria. Imediat după înregistrarea pe platforma unui operator din lista de case de pariuri licențiate, pariorul trebuie să efectueze o depunere.

Fiecare pasionat ar trebui să aibă un buget lunar fix pentru pariuri, o sumă pe care să își permită să o piardă. Opinia generală este că această sumă nu ar trebui să depășească 10% din veniturile din luna respectivă. Cei mai mulți jucători depun toți banii deodată. Pe de altă parte, specialiștii împart suma în mai multe depuneri, pentru a beneficia de diversele oferte promoționale care apar în timpul unei luni.

Următorul termen de referință din sfera Money management-ului este „miza”, care reprezintă partea din buget pusă pe un bilet. Fiecare parior are propria opțiune în ceea ce privește stabilirea sumei riscate pe un pariu.

Profesioniștii ajustează miza biletului la bankroll și la șansele de câștig. Întrucât au la dispoziție sume mari, ei nu mizează niciodată mai mult de 3% din buget pe un singur bilet. Este de menționat faptul că pariorii de succes nu se raportează la cotele oferite de bookmakeri atunci când estimează riscul presupus de o anumită selecție. Ei calculează singuri cotele reale, analizând meciurile și introducând toate informațiile într-un algoritm.

Cele mai populare strategii de pariere

Pariorii amatori recurg la diverse strategii prin care miza este stabilită automat, una dintre cele mai populare fiind „Cota 2”. Această strategie presupune împărțirea bugetului în zece părți egale și plasarea fiecărei părți pe un bilet cu cota 2.00. Astfel, dacă jumătate plus unul dintre pariuri sunt câștigătoare, atunci se obține profit. Pe același principiu funcționează și strategia Cota 3, însă bankroll-ul este împărțit în mai multe părți, pentru ca suma riscată să fie mai mică.

Foarte populare sunt și strategiile bazate pe mize progresive, cele mai utilizate fiind „Martingale” și „Fibonacci”. Conform strategiei Martingale, miza următorului bilet este egală cu dublul mizei pariului precedent, dacă acesta a fost pierzător. Cota minimă recomandată pe care funcționează această strategie, pentru ca primul pariu câștigător să aducă profit, este 2.50. Totuși, pentru ca profitul să fie mai motivant, este bine ca „Martingale” să fie aplicată pe bilete cu cotă minimă 3.00.

Același lucru se poate spune și în cazul strategiei Fibonacci, care are o altă formulă de calcul a mizei următorului bilet (care va fi suma mizelor precedentelor două bilete, dacă pariurile au fost necâștigătoare). Avantajul „Fibonacci” este că pariorii nu au nevoie de un buget foarte mare pentru a face față unei serii necâștigătoare mai lungi. Pe de altă parte, profitul nu este la fel de mare ca cel adus de „Martingale”.

O altă strategie populară, nerecomandată însă de specialiști, este „Easy Money”, care presupune mizarea unei părți mari din bankroll, sau chiar a întregului buget, pe un singur bilet.

Fiecare parior se organizează după cum crede de cuviință în ceea ce privește managementul banilor. Nu există doar o formulă câștigătoare, însă consecvența este de aur. Este bine ca jucătorii să respecte planul de joc ales, chiar dacă, la un moment dat, nu au parte de rezultatele așteptate.