Transferurile de capital si intermediarii financiari

Transferul de capital intre cei care economisesc si cei care au nevoie de capital imbraca forme diverse.

a. Transferurile directe de bani si titluri de valoare au loc atunci cand o afacere vinde actiuni sau obligatiuni direct catre investitori, fara a apela la o institutie financiara, iar intreprinderea obtine astfel finantare.

b. Transferul de capital poate avea loc si prin intermediul unei banci de investitii (“investment banking house”), care joaca rolul unui intermediar  si faciliteaza emisiunea titlurilor de valoare. Compania vinde aceste titluri bancii de investitii, care la randul sau le vinde investitorilor.

c. Transferul de capital se poate realiza si apeland la un intermediar financiar – cum ar fi o banca sau un fond mutual/de investitii. In acest caz, intermediarul obtine fonduri de la investitori, oferindu-le in schimb propriile titluri de valoare. Dupa aceea, intermediarul utilizeaza fondurile pentru a achizitiona si a pastra titlurile de valoare ale companiei respective.

Odata cu dezvoltarea si organizarea pietelor financiare internationale, au aparut si s-au dezvoltat o gama larga de forme de intermediere financiara si de institutii aferente, de la cele mai simple pana la cele mai complexe.

Principalele avantaje ale activitatii de intermediere pe pietele financiare internationale sunt:

•             Riscuri mai reduse pentru utilizatorii si detinatorii de capital;

•             Consultanta financiara oferita utilizatorilor si investitorilor;

•             Conditionarea acordarii finantarii;

•             Posibilitatea valorificarii mai bune a informatiilor existente pe piata;

•             Facilitati suplimentare de finantare acordate utilizatorilor de capital;

•             Oferirea unei game variate de instrumente ce pot fi adaptate la specificul nevoilor de finantare a fiecarui beneficiar;

•             Posibilitati de reducere a costului capitalului atras.

Printre dezavantajele majore pe care le prezinta utilizarea intermediarilor financiari in procesul de mobilizare a resurselor de capital se numara:

•             Existenta unui "istoric" al relatiilor cu intermediarul financiar;

•             Costuri de tranzactionare  mai mari (comisioane, speze bancare);

•             Lipsa unui contact direct cu piata financiara internationala;