Tipuri de obligatiuni

O obligatiune (?bond?) este o promisiune de plata pe termen lung cu maturitatea de un an sau mai mult, emisa de catre o companie sau de catre o unitate guvernamentala.

In cazul acestor instrumente, plata dobanzii precum si rambursarea principalului se face dupa un tablou de amortizare bine stabilit inca din faza initiala. Sunt instrumente cu venit fix pentru ca genereaza plati determinate la scadente determinate. Neplata la timp a serviciului datoriei  atrage dupa sine declararea debitorului ca fiind in incapacitate de plata, acesta fiind automat obligat sa plateasca pe loc toate sumele datorate pana la scadenta.

Obligatiunile sunt clasificate in patru tipuri principale:

Obligatiunile guvernamentale ("T-bonds”/”Treasury bonds”) sunt instrumente financiare pe termen mediu si lung emise de guverne. In prezent se face o distinctie clara  intre obligatiunile guvernamentale si hartiile (notele) guvernamentale, in functie de scadenta acestora. Obligatiunile guvernamentale sunt emise pe o perioada mai mare de 10 ani, rambursabile in transa finala. Spre deosebire de acestea, hartiile guvernamentale sunt emise pe o perioada mai mica de 10 ani, guvernul avand dreptul de a le rascumpara inainte de scadenta. 

Obligatiunile municipale / institutionale (”Municipal bonds”) sunt instrumente financiare emise de diferite entitati publice sau institutii de interes general pentru finantarea nevoilor proprii. Sunt mai riscante decat obligatiunile guvernamentale; din aceasta cauza multe dinte ele beneficiaza de scutiri de impozite / taxe pentru a fi mai atractive pentru investitori. Scutirea de impozit vizeaza doar dobanda incasata si mai putin castigul de capital.

Obligatiunile corporative („Corporate bonds”) sunt obligatiuni emise de companii private, fiind cele mai riscante dintre obligatiuni. In prezent exista agentii internationale de rating care analizeaza si clasifica emitentii in functie de riscul lor pe mai multe clase de risc.

Obligatiuni straine (“Foreign bonds”)

Pentru a obtine fondurile de care are nevoie, orice companie poate emite obligatiuni pe alta piata decat cea de origine. In baza pietei in care sunt vandute, ele au primit diferite denumiri: Yankee bonds (vandute in SUA), Samurai bonds (cele emise in Japonia de firme non-japoneze) sau bulldog bonds (obligatiuni denominate in lire sterline si emise pe teritoriul Marii Britanii). Euro-bondurile sunt obligatiuni emise in moneda unei tari dar vandute in afara ei; spre exemplu, ‘piata Eurodolarilor' se mai refera si la obligatiunile emise in USD si vandute in afara SUA. Piata londoneza este cea mai mare piata pentru obligatiunile de acest tip. Obligatiunile Euroyen sunt denominate in yeni dar se vand in afara Japoniei in timp ce obligatiunile Eurosterling sunt eurobonduri in lire vandute in afara Marii Britanii.