Indicatori financiar-contabili

Bilantul constituie documentul principal care sta la baza evaluarii patrimoniale a intreprinderii. Mentinerea egalitatii intre sumele totale inscrise in activul si pasivul bilantului constituie o regula ce trebuie strict respectata la intocmirea acestuia, indiferent de momentul la care a fost incheiat.

Bilantul constituie documentul principal care sta la baza evaluarii patrimoniale a intreprinderii. Mentinerea egalitatii intre sumele totale inscrise in activul si pasivul bilantului constituie o regula ce trebuie strict respectata la intocmirea acestuia, indiferent de momentul la care a fost incheiat.

Expresia cea mai simpla a valorii unei intreprinderi la data incheierii exercitiului o reprezinta activul net contabil (sau situatia neta), respectiv capitalurile proprii, calculate ca diferenta intre activul total si datoriile totale contractate, sau prin adaugarea la capitalul social a rezultatelor sau rezervelor ce revin actionarilor. Spre deosebire de capitalurile proprii, notiunea de situatie neta este mai restrictiva, excluzand din categoria acestora subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate. De aceea, indicatorul situatie neta este mai relevant, exprimand valoarea activului realizabil la un moment dat. Acest indicator ii intereseaza nu numai pe actionarii si proprietarii intreprinderii, care vor sa cunoasca valoarea pe care ei o poseda, dar in egala masura si pe creditorii pentru care activul realizabil constituie gajul creantelor lor. Astfel, situatia neta evidentiaza sumele ce vor reveni asociatilor sau actionarilor in caz de lichidare.

Situatia neta = Activ – Datorii = Capital propriu – Subventii - Provizioane

Situatia neta pozitiva si crescatoare reflecta o situatie economica sanatoasa deoarece activele companiei cresc mai repede decat datoriile acumulate de aceasta, iar profiturile nete sunt in general pozitive, pe cand valoarea negativa a indicatorului evidentiaza o situatie nesanatoasa a companiei, care trebuie indreptata cat mai curand. O companie nu isi poate finanta activitatea pe termen lung numai prin acumulare de datorii; in acest caz ea nu este viabila din punct de vedere economic. Desigur, in perioadele de expansiune a activitatii si cand nevoile de investitii sunt mai mari decat resursele interne generate prin profituri si fluxuri de numerar operational, firma va atrage surse prin imprumut pentru a finanta aceasta expansiune. Dar este esential ca orice crestere a activelor sa aiba drept consecinta si majorarea profiturilor sau a competitivitatii companiei.

Cele doua parti ale bilantului financiar (activ si pasiv) reflecta echilibrul financiar pe termen lung si pe termen scurt intre obligatiile companiei si sursele din care se pot face aceste plati.

Cand sursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, compania dispune de un fond de rulment, adica un excedent de resurse permanente. Fondul de rulment reprezinta o marja de securitate financiara care permite companiei sa faca fata riscurilor pe termen scurt.

Fond de rulment = Surse Permanente - Alocari Permanente

Fond de rulment = (Capitaluri proprii + Datorii financiare) - Imobilizari nete de amortizare

Fondul de rulment poate avea mai multe formulari, printre care:

-fondul de rulment permanent, determinat pe baza bilantului financiar

-fondul de rulment propriu, indicator ce indica gradul de autonomie propriu al companiei

Nevoia de fond de rulment este un indicator de echilibru financiar care se calculeaza ca diferenta intre nevoile temporare si resursele temporare.

NFR = Alocari  ciclice - Surse Ciclice

NFR = (Stocuri  + Creante) - Datorii de exploatare

Daca nevoia de fond de rulment este pozitiva, ea semnifica un surplus de nevoi temporare, in raport cu resursele temporale posibile de mobilizat. Situatia in care nevoia de fond de rulment este pozitiva, poate fi considerata normala numai daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare, adica daca firma isi extinde operatiunile si are nevoie temporara de surse de finantare pe termen scurt pentru capitalul de lucru. In caz contrar, nevoia de fond de rulment poate evidentia un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si creantelor, pe de-o parte, si exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de alta parte, respectiv incetinirea incasarilor si urgentarea platilor. Acest lucru semnifica o iesire a numerarului din companie iar daca aceasta tendinta este constanta, firma se va confrunta cu probleme de lichiditate.

In cazul in care nevoia de fond de rulment este negativa, ea semnifica un surplus de resurse temporare sau necesitati temporare mai mici decat sursele temporare posibile de mobilizat. Asemenea situatie poate fi apreciata favorabil, daca e rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii de datorii cu scadente mai mari. Totusi, o finantare a capitalului de lucru din datorii pe termen lung este nesanatoasa; in general, companiile au nevoi de fond de rulment pozitive in cursul operatiunilor normale.

Trezoreria neta reprezinta diferenta dintre fondul de rulment financiar si nevoia de fond de rulment.

Trezoreria = Fondul de rulment permanent – Necesarul de fond de rulment

Trezoreria neta pozitiva e rezultatul intregului echilibru financiar al intreprinderii. Daca trezoreria neta e pozitiva (valoarea fondului de rulment financiar este superioara valorii nevoii de fond de rulment), atunci excedentul de finantare se va regasi sub forma disponibilitatilor banesti in conturi bancare si in casa sau altfel spus, compania va genera fluxuri pozitive de numerar din operatiunile efectuate – pana la urma, acesta este scopul final al activitatii unei companii, alaturi de obtinerea de profit din activitatea curenta.

Trezoreria neta negativa semnifica un dezechilibru financiar, deficit monetar acoperit prin finantarea pe termen scurt.

Situatia in care trezoreria neta se afla in echilibru semnifica egalitatea dintre fondul de rulment financiar si nevoia de fond de rulment. Acest lucru inseamna ca fondul de rulment financiar permite finantarea integrala a nevoii de fond de rulment.

Ciclul fluxului de numerar (Cash Flow)

Cash-flowul perioadei reprezinta cresterea trezoreriei nete pe perioada exercitiului contabil analizat, adica fluxul de numerar al firmei.

Cash flow-ul raspunde intrebarilor privind solvabilitatea si lichiditatea firmei si este o expresie a derularii fluxurilor comerciale.

Cash Flow = Profit Net + Amortizare – Cheltuieli cu activele fixe – Cresterea capitalului de lucru

Cu toate ca orice pozitie de activ sau pasiv din bilantul contabil, precum si veniturile, cheltuielile si profiturile din contul de rezultate sunt exprimate in valoare monetara, numai pozitia “lichiditati-cash” reprezinta sume lichide reale.  Activitatile desfasurate trebuie sa asigure generarea de numerar prin folosirea activelor detinute.

Exista cativa factori care creeaza dificultati in analiza financiara. Unul dintre acestia este folosirea de metode contabile diferite de la firma la firma. De exemplu, metode diferite de evaluare a stocurilor pot sa duca la diferente de profit raportat contabil, la firme absolut identice. Un bun analist financiar trebuie sa fie capabil sa efectueze ajustarea diferentelor, in scopul efectuarii unor comparatii valide intre firme. Un alt factor este timpul – o anumita actiune are loc intr-un anumit moment, dar efectele complete nu pot fi masurate decat dupa scurgerea unei anumite perioade de timp.

pentru a intelege cum influenteaza timpul documentele financiare, este necesara intelegerea ciclului fluxului de numerar in cadrul unei firme.

Contul de lichiditati (cont curent) este punctul central al diagramei. Unele actiuni, precum colectarea facturilor de incasat sau obtinerea unor imprumuturi bancare, vor duce la cresteri in acest cont, in timp ce plata impozitelor, a dobanzilor, a dividendelor, a facturilor de onorat vor duce la scaderi in acest cont.

Daca se previzioneaza cresteri ale vanzarilor, firma poate sa-si mareasca lichiditatea, prin imprumuturi bancare sau prin vanzarea de noi actiuni.

Daca intreprinderea este profitabila, atunci veniturile din vanzari vor fi mai mari decat costurile, iar intrarile de numerar vor depasi, in final, cheltuielile. Totusi, chiar si o afacere profitabila poate trece prin momente de lipsa de lichiditati, mai ales daca este intr-o faza de crestere rapida.

O firma neprofitabila va avea cheltuieli mai mari decat intrarile de numerar. Acest fapt, la randul sau, va duce la reducerea soldului contului de lichiditati, va cauza o intarziere a platii salariilor si facturilor de onorat si va duce chiar la imprumuturi impovaratoare. ca urmare, nivelul datoriilor creste foarte mult intr-o firma neprofitabila.

De asemenea, un plan mult prea ambitios de extindere a unei intreprinderi va duce la stocuri excesive, valori mari ale activelor fixe, in timp ce o politica de incasari deficitara va avea ca rezultat creante neincasate si profituri reduse.

Daca o firma este in criza de lichiditati si nu le poate obtine astfel incat sa-si onoreze obligatiile financiare si contractuale, aceasta se afla in imposibilitatea de a opera si va trebui sa declare falimentul. Asadar, o previziune corecta a fluxului de numerar este un element critic al unui plan financiar bun.

Analistii financiari cunosc acest fapt si utilizeaza tehnici analitice, care vor fi luate in discutie si pe parcursul acestui capitol, pentru a descoperi eventualele probleme, cauzate de fluxul de numerar, inainte ca acestea sa devina grave.

Valoarea adaugata reprezinta cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, indeosebi a fortei de munca si capitalului, peste valoarea bunurilor si serviciilor provenind de la terti.

Indicatorul masoara performanta economico-financiara a intreprinderii, indicele de crestere al valorii adaugate trebuind sa-l depaseasca pe cel al productiei exercitiului si sa fie intr-o crestere continua.

Valoarea adaugata= Marja Comerciala + Productia exercitiului - Cheltuieli externe

CHELTUIELI EXTERNE:

-cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile

 -alte cheltuieli materiale

 -alte cheltuieli din afara (cu energia si apa)

  -cheltuieli privind prestatiile externe

  -cheltuieli cu despagubiri si activele cedate

Marja Comerciala (Adaosul comercial) reprezinta diferenta dintre veniturile obtinute din vanzarea marfurilor si costul marfii vandute.

Marja comerciala = Pretul de vanzare al marfii – Costul marfii vandute

Productia exercitiului reflecta cel mai fidel activitatea societatii masurand intreaga valoare produsa intr-o perioada.

PE = Productia vanduta + Variatia stocurilor + Productia imobilizata

Excedentul brut al exploatarii (EBE) se stabileste ca diferenta intre valoarea adaugata (plus subventiile de exploatare) si impozitele, taxele si cheltuielile de personal si exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, fiind o resursa primara a intreprinderii.

Excedentul brut al exploatarii masoara excedentul/deficitul degajat de activitatea de exploatare. Este o sursa potentiala de autofinantare si de remunerare a creditorilor, a statului si a actionarilor. Deoarece nu este influentat de metoda de amortizare si de norma de impozitare poate fi utilizat in comparatiile dintre societatii.

EBE= Valoarea Adaugata + Venituri din subventii de exploatare (inclusiv cele pentru salarii) + cheltuieli de personal + Cheltuieli cu alte alte impozite, taxe si varsaminte asimilate.

Rezultatul brut al exploatarii (profit sau pierdere) exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatarii.

RE = EBE + alte venituri de exploatare – alte cheltuieli de exploatare

Rezultatul curent (profit sau pierdere) este determinat atat de rezultatul exploatarii normale si curente, cat si de cel al activitatii financiare, reprezentand rezultatul tuturor operatiilor curente ale intreprinderii.

Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar

Rezultatul din exploatare = Venituri de exploatare - Cheltuieli de exploatare

Rezultatul net al exercitiului exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor fi remunerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise.

Rezultatul net = Rezultatul curent + Rezultatul exceptional - Cheltuieli cu impozitul pe profit

Pragul de rentabilitate este nivelul minim de activitate la care trebuie sa se situeze firma pentru a nu lucra pe pierdere.

Pragul de rentabilitate, numit si punct critic sau punct de echilibru, marcheaza acea dimensiune a productiei la care costurile totale sunt egale cu incasarile din vanzarea productiei, iar rezultatul este nul. Activitatea devine rentabila dupa pragul de rentabilitate. Pana la acest nivel al productiei unitatea inregistreaza pierderi.

Acest punct critic se realizeaza cand cifra de afaceri este egala cu cheltuielile totale.

EBIT (Earnings Before Interest and Taxes = Profitul inainte de dobanzi si impozit) reprezinta excedentul brut inainte de deducerea impozitului pe profit si a cheltuielilor cu dobanzile. Dupa plata dobanzilor si a impozitului pe profit rezulta profitul net destinat constituirii fondurilor proprii si remunerarii actionarilor.

EBIT = Profitul brut + Cheltuielile cu dobanda

EBITDA (Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization) se calculeaza prin scaderea cheltuielilor operationale, a cheltuielilor cu amortizarea si cu provizioanelor din totalul veniturilor.

EBITDA = Venit – Cheltuieli (exclusiv taxe, dobanzi, depreciere si amortizare)

Termenul mediu de recuperare este un indicator de eficienta a investitiilor care exprima intervalul de timp necesar recuperarii capitalului investit prin intrarile nete de trezorerie medii anuale actualizate. Este de preferat un proiect care asigura o recuperare cat mai rapida a cheltuielilor investitionale.

Valoarea actuala neta (VAN)  este un indicator de eficienta a investitiilor care exprima surplusul de capital rezultat la incheierea duratei de viata a investitiei.

Indicele de profitabilitate exprima rentabilitatea relativa a investi?iei pe intreaga durata de viata a acesteia. Indicele de profitabilitate (IP) se determina ca raport intre fluxurile de incasari a investitiei actualizate si investitie.

Rata interna de rentabilitate (RIR) este un indicator de eficienta a investitiilor care se defineste ca rata de actualizare pentry care valoarea actualizata a intrarilor de numerar viitoare generate de o investitie egaleaza costul initial al investitiei.

Rata interna de rentabilitate trebuie sa fie mai mare sau cel putin egala cu rata medie a dobanzii de piata sau cu costul mediu ponderat al capitalului, pentru a justifica investitia facuta.