Evaluarea obligatiunilor

Pretul obligatiunilor se exprima, de regula, ca procent din valoarea nominala.

Cele mai multe obligatiuni emise sunt riscante si, deci, pentru a le evalua se porneste de la un benchmark, respectiv o rata de dobanda a unui activ fara risc, cum ar fi un titlu de stat, la care se adauga o prima de risc ce reflecta caracteristicile obligatiunii, precum riscul asociat contrapartidei emitente, lichiditate, regim de taxare, riscul de rascumparare.

Unde:

 PV - valoarea actualizata de la momentul t la momentul N;

 Nr - numarul de obligatiuni.

Profitul (castigul obligatiunii): este calculat de investitor pe o perioada determinata care poate sa mearga pana la scadenta obligatiunii. Practic, acest indicator ia in calcul toate fluxurile nominale generate de un plasament obligatar:

Unde:

p - pretul obligatiunii;

t - momentul cumpararii (subscrierii);

t+1 - momentul vanzarii (rascumpararii).

Valoarea actualizata ("present value"): presupune actualizarea fluxurilor de incasari / plati generate de un imprumut obligatar (luandu-se in considerare un coeficient de actualizare estimat):

Unde: 

An - suma anuitatilor platite / incasate (dobanda plus principal);

k - coeficientul de actualizare

Valoarea actualizata neta ("net present value"): in cazul imprumutului obligatar se calculeaza scazand din valoarea initiala a imprumutului suma actualizata a anuitatilor. In cazul in care privim din perspectiva celui care subscrie pe aceste obligatiuni (investitorul), din valoare actualizata a anuitatilor se va scadea valoarea initiala a investitiei (a subscriptiei).

Unde: 

An - suma anuitatilor platite / incasate (dobanda plus principal);

 k - coeficientul de actualizare;

C0 - creditul initial.

Acest indicator are un rol fundamental in analiza costului finantarii. Semnul indicatorului nu este atat de important in acest caz ca si in cazul investitiei (unde obligatoriu VAN trebuie sa fie pozitiv). Daca VAN este negativ atunci inseamna ca pentru acest imprumut obligatar am platit mai mult ulterior (in termeni reali, la valoarea actuala a monedei in care este exprimat imprumutul), iar daca VAN este pozitiv inseamna ca ulterior am platit mai putin in termeni reali decat am luat cu credit initial (moneda in care este exprimat imprumutul isi pierde din valoare). Valoarea acestui indicator este cu atat mai mare cu cat privim lucrurile comparativ, pe mai multe variante de finantare, in acest caz vom alege varianta cu VAN cel mai mare, indiferent de semnul acesteia

Randamentul curent: se calculeaza ca raport intre suma dobanzilor nominale platite in contul imprumutului obligatar si valoarea imprumutului initial (calculata pe baza valorii nominale sau pe baza pretului de emisiune, daca emisiunea nu se realizeaza la valoarea nominala):

Unde: 

Cn - cuponul anual platit;

VN - valoarea nominala a imprumutului initial.

n - numarul de ani pana la scadenta.

Randamentul promis estimat: este un indicator similar randamentului curent care ia in calcul insa si castigul de capital obtinut de investitor, in ipoteza in care acesta cumpara ulterior obligatiunile de pe piata sau subscrie la un pret de emisiune mai mic decat valoarea nominala (urmand ca la scadenta, rascumpararea sa se faca la valoarea nominala):

Unde: 

Cn - cuponul anual platit;

VN - valoarea nominala a obligatiunii;

 P - pretul initial al obligatiunii

n - numarul de ani pana la scadenta.

Randamentul pana la scadenta ("yield to maturity"): in foarte multe dintre cazuri este cea mai buna masura a costului emisiunii de obligatiuni (si al finantarii in general). In unele situatii este egal cu rata dobanzii (daca emisiunea are loc la valoarea nominal), insa de foarte multe ori difera de rata dobanzii (atunci cand emisiunea de obligatiuni se realizeaza la o alta valoare decat valoarea nominala sau cand investitorul cumpara ulterior de pe piata secundara obligatiunile la un pret diferit de valoarea nominala).

Practic se poate observa din formulele de mai sus ca randamentul pana la scadenta a unei emisiuni de obligatiuni este acel k* pentru care valoarea actualizata neta se anuleaza. Acest indicator este mult mai greu de calculat decat VAN, insa uneori deciziile luate pe baza sa pot fi foarte bune (in special in cazul unor imprumuturi de valoare mai mica). Analizand comparativ mai multe variante de finantare,  vom alege acea varianta care are randamentul cel mai mic (investitorul va alege varianta cu randamentul sau rata interna de rentabilitate cat mai mare). Este recomandat ca decizia sa nu se ia insa exclusiv pe baza acestui indicator sau exclusiv pe baza VAN, situatia optima fiind aceea in care pot fi folositi ambii indicatori (daca conduc la concluzii opuse, se va utiliza totusi VAN). Exista si situatii in care randamentul nu se poate calcula sau exista mai multe solutii la ecuatia VAN = 0 (in acest caz se va lua valoarea cea mai mica).

Efectul impozitarii asupra obligatiunii: prezinta importanta cu precadere pentru investitori, desi si emitentul trebuie sa tina seama de acest cost in stabilirea cuponului, mai ales ca situatia difera de la tara la tara. Ca regula generala, dobanzile se impoziteaza in timp ce transele rambursate sunt deductibile fiscal:

Unde:  T - rata impozitarii.

Impozitarea are efect si asupra evolutiei in timp a pretului obligatiunilor, modificand randamentul pana la scadenta a acestora. Practic, toti indicatorii de mai sus pot fi rescrisi tinand cont de nivelul impozitarii.